Comerțul electronic

1.Introducere

Schimbul Electronic de Date (EDI – Electronic Data Interchange) a apărut prin

anii 1960 si poate fi considerat strămosul Comerţului Electronic (EC – Electronic

Commerce). EDI oferă societăţilor comerciale posibilitatea să schimbe documente de afaceri într – o formă standard, utilizând mijloace electronice pentru prelucrarea si transmiterea acestora. Recent, odată cu cresterea accesibilităţii la Internet, EC a captat interesul consumatorilor individuali si al societăţilor comerciale de orice mărime si preocupări. Ideea de bază este că prin comerţul electronic putem realiza schimbul de idei, de bunuri, de cunostinţe pe lângă simpla vânzare/cumpărare de produse si servicii. Tehnologiile comerţului electronic pot fi utilizate pentru a conduce o afacere utilizând pentru comunicare Internet, Intranet sau alte reţele de calculatoare.

Comerţul electronic va antrena productivitatea în toate sectoarele economiei noastre, va încuraja mai departe atât comerţul de bunuri si servicii, cât si investiţiile, va crea noi sectoare de activitate, noi forme de marketing si vănzare, noi fluxuri de venituri si, ceea ce este mai important, noi slujbe. Internetul are o acoperire globală si este prin excelenţă descentralizat. Are o structură ierarhică cu nuclee de mare viteză în jurul

cărora ,, se dezvoltă” reţele regionale si individuale prin care se face accesul

utilizatorilor finali.Internetul a devenit un canal de comerţ cu o putere incontestabilă în a facilita si creste vânzările unei game din ce în ce mai largi de produse si servicii. Într-un raport recent al companiei Ernst&Young (2008), se arată că peste 72% din consumatorii cărora Internetul le este accesibil îl utilizează si pentru cumpărături.

2.Definirea comertului electronic

Comerţul electronic este demersul de cumpărare sau vânzare prin intermediul transmiterii de date la distanţă, demers specific plăţii expansive a marketingului companiilor comerciale. Diferiţi specialisti în domeniu, defineasc comerţul electronic, ca fiind:Kalakota si Whinston: ,,… o metodă modernă de afaceri, care se adresează nevoilor firmelor, pieţelor si clienţilor prin reducerea costurilor, concomitant cu îmbunătăţirea calităţii produselor si serviciilor, precum si cresterea vitezei de livrare sau prestare. Comerţul electronic nu poate fi tratat fără a avea în vedere reţelele de calculatoare, utile în căutarea si găsirea informaţiilor necesare sprijinirii luării diferitelor decizii atât de către firme, cât si de către consumatori“.

Kestenbaum si Straight: ,, Comerţul electronic reprezintă o integrare a emailului, transferului electronic de fonduri, schimbului electronic de date si alte asemenea tehnici într-un sistem electronic atotcuprinzător de funcţii economice“.

Dennis P. Geller: ,, colecţia de instrumente si practici ce presupun utilizarea tehnologiilor Internet si care permit unei firme de a crea, întreţine si optimiza relaţiile de afaceri cu alte firme si consumatorii individuali“.

Există si alte modalităţi de definire a comerţului electronic, plecând de la modul în care este perceput de diferite grupuri, respectiv de utilizatori, lumea afacerilor, instituţiilor guvernamentale si furnizorii de tehnologie informaţională (hardware si software).

În Microsoft Press Computer Users Dictionary, comerţul electronic este definit ca fiind ,, activitatea comercială care are loc prin intermediul calculatoarelor conectate între ele“.Chiar dacă definiţiile comerţului electronic diferă, totusi, au un element comun:efectuarea de tranzacţii într-un mediu electronic si obţinerea de avantaje de către toţi partenerii de afaceri, îmbunătăţirea calităţii produselor si serviciilor, precum si cresterea vitezei de realizare a tranzacţiilor comerciale. Comerţul electronic constă în derularea unei afaceri, ca activitate generatoare

de valoare, având ca suport reţeaua Internet si utilizarea unor pachete de programe

software specifice.Un termen înrudit este E-Trade, care se referă la tranzacţiile bursiere electronice.Utilizarea tuturor mijloacelor electronice pentru participarea la o activitate de comerţ electronic poartă denumirea de tranzacţie electronică.

În cadrul comerţului electronic pot fi tranzacţionate bunuri si servicii digitale (sunt excluse fazele logistice), iar locul în care sunt tranzacţionate aceste bunuri digitale poartă denumirea de piaţă electronică ( în limba engleză e – marketspace) – contextual virtual în care cumpărătorii si vânzătorii se găsesc unii pe alţii si tranzacţionează afaceri electronice

3.Tipuri de comert electronic

În cadrul comerţului electronic distingem următoarele tipuri:

1. Business-to-business (B2B) Model de comerţ electronic în care toţi participanţii

sunt companii sau alte organizaţii (ex rtcoffice.ro)

2. Business-to-consumer (B2C) Model de comerţ electronic în care companiile

vând la cumpărători individuali – personae fizice (emania.ro, amazon.com)

3. Consumer-to-business (C2B) Persoane fizice (consumatori) care utilizează

Internetul pentru a-si vinde produsele sau serviciile firmelor si/sau caută

vânzători să liciteze pentru produsele sau serviciile de care au nevoie

(telejob.ro, priceline.com).

4. Consumer-to-consumer (C2C) Consumatorii - vând direct la alţi consumatori

(okazii.ro, ebaz.com)

5. Comerţ mobil (m-commerce) – Tranzacţii si activităţi de comerţ electronic

conduse prin mediu electromagnetic (telefonul mobil).

6. E – government Government-to-business (G2B) Model de comerţ electronic în

care o instituţie guvernamentală cumpără sau vinde bunuri, servicii sau

informaţii de la persoanele juridice (e-licitaţir.ro).

7. Government-to-consumer (G2C) Acoperă relaţii govern-cetăţeni la nivel de

informare si prestare servicii publice (ex Plătirea taxelor online)