Componența hardware a unui calculator

COMPONENTA HARDWARE A UNUI CALCULATOR

Componenta hardware a unui calculator reprezintă totalitatea echipamentelor care intră în alcătuirea acestuia. Performanţele componentelor hardware influenteaza decisiv viteza de lucru a calculatorului, rularea rapidă şi fara erori a programelor (componenta software a unui calculator). Componentele hardwere sunt: monitorul (display), unitatea centrala (UC), tastatura (Keyboard), mouse-ul, scanner-ul, imprimanta (printer).

1.Monitorul (display)

Monitorul este un dispozitiv de iesire care afiseaza imagini si text. Ca orice alta componenta a calculatorului el primeste informatii de la o sursa de date. In cazul acesta el primeste informatia de la placa video care la unele calculatoare este inclusa in placa de baza, dar in general este o placa de extensie.Exista mai multe tipuri de monitoare: cu tub (CRT), cu cristale lichide (LCD), cu plasma.

Monitoarele CRT sunt alcatuite dintr-un tub care are la un capat un tun cu electroni. La celalalt capat el are un ecran cu un invelis de fosfor. El functioneaza pe baza bombardarii ecranului cu electroni astfel afisindu-se punctele de diferite culori numite pixeli. In momentul in care pelicula de fosfor este bombardata de electroni ea emite lumina, dar aceasta lumina dureaza foarte putin si deci ecranul trebuie bombardat in continuare acest proces numindu-se reafisare. O proprietate a monitoarelor este rata de reafisare care se mai numeste si frecventa.

Majoritatea monitoarelor au o rata de reafisare de aproximativ 70Hz adica el afiseaza 70 de imagini pe secunda.

Monitoarele CRT sunt de doua tipuri: unele bombate care deformeaza usor imaginea si unele cu tehnologie Trinitron care sunt curbate pe orizontala dar plate pe verticala. Cele Trinitron ofera o calitate a imaginii mult mai buna, dar din pacate realizarea lor costa mai mult si astfel ele devin mai scumpe.

Monitoarele LCD au in general o rezolutie mai slaba decat cele CRT, dar nu emit radiatii si consuma mult mai putin (aproximativ 5 watt fata de 100 watt la cele cu tub) ceea ce le face mai scumpe. Acestea au o tehnologie diferita de functionare: un fascicul de lumina trece prin filtre speciale care o transforma in culorile rosu, verde sau albastru, iar electricitatea le directioneaza la fiecare celula. Aceste celule contin cate 3 pixeli care au valorile culorilor rosu, verde si albastru (RGB). In general monitoarele cu ecran plat sunt folosite la laptopuri pentru ca ocupa mult mai putin spatiu, dar producatorii de monitoare au preluat tehnologia si au realizat monitoare LCD si pentru desktop-uri. Diagonala ecranului la monitoarele LCD poate ajunge pana la 42 inch in timp ce la monitoarele CRT ajunge pana la 21 inch. In general rezolutia la ambele monitoare poate ajunge pana la 1280x1024 de pixeli, dar sunt si monitoare performante care pot ajunge pana la rezolutia de 1600x1280 de pixeli. Tehnologiile de realizare a ecranelor LCD au la baza doua tehnologii majore: DSTN si TFT.

Tehnologia DSTN (Dual-Scan Twisted Nematic) consta in utilizarea mai multor straturi. Primul este o fasie de sticla invelita cu un strat de oxid de metal. Materialele folosite sunt foarte transparente pentru a nu diminua calitatea imaginii. Sub acest strat este unul de electrozi care alimenteaza elementele necesare pentru functionarea monitorului. Apoi este un strat de santuri mici care aliniaza cristalele lichide in pozitia corecta.

Culorile vazute pe ecran sunt rezultatul filtrarii fasciculului de lumina prin filtrul de culoare. Totusi acest proces este lent si de aceea la o miscare mai rapida a cursorului pe ecran sau la vizionarea unui film monitorul nu poate tine pasul si apar dare.

Multe companii au adoptat tehnologia TFT (Thin Film Transistor) care se bazeaza pe o matrice activa si are stralucire si contrast foarte bune, comparatbile cu cea a ecranelor CRT. Aceasta tehnologie face darele sa dispara prin folosirea unui tranzistor pentru fiecare culoare a fiecarui pixel. Viteza de raspundere la comenzi este de aproximativ 25ms. Monitoarele TFT pot fi mult mai subtiri decat cele DSTN ceea ce le face si mai usoare. Rata de reafisare a lor se apropie foarte mult de cea a monitoarelor CRT, ea fiind de aproximativ 10 ori mai mare decat cea a monitoarelor DSTN. Pentru o rezolutie de 1024x768 sunt folositi 2,359,296 tranzistori. Acestia trebuie aranjati pe o matrice din silicon scumpa intr-o singura bucata. Prezenta oricarei impuritati poate afecta tot sistemul de tranzistoare si deci asta duce la mari pierderi. Acest lucru afecteaza pretul care devine destul de ridicat.

Fie ca sunt CRT sau LCD, cu plasma sau din plastic, toate au ceva in comun sunt bidimensionale. Totusi englezii in colaborare cu mari companii dezvolta o noua tehnologie HAD (holographic autostereoscopic display) care aduce adevaratele ecrane tridimensionate pe piata in anul 2005. HAD este o simpla conversie a tehnologiei LCD care inlocuieste fasciculul de lumina cu HOE (holographic optical element) care este format din doua seturi de benzi orizontale fiecare apartinandui unui ochi. Fiecare ochi vede cate o imagine diferita, fapt care rezulta efectul 3D. Deoarece aceasta tehnologie va fi destinata jocurilor 3D producatorii au hotarat sa creeze si un comutator pentru a trece de la 3D la 2D. Acest lucru se va realiza eliminand o banda si deci amandoi ochii vor vedea aceeasi imagine.

Criteriul de alegere al monitoarelor consta in special in alegerea unui monitor care sa fie compatibil cu placa video si sa poata suporta modurile grafice de care este capabila placa: rezolutie, rata de reafisare. Daca acesta nu se potriveste cu placa video este posibil ca el sa nu poata afisa nimic sau poate chiar sa se strice. Pentru a alege un monitor trebie sa va informati si despre celelalte proprietati ale monitoarelor ca rezolutia, consumul de energie, nivelul de radiatii pe care il emite, diagonala tubului, rata de reafisare, tipul ecranului si pretul