Concepte generale - informatică

INFORMATICA este stiinta care se ocupa cu studiul si elaborarea metodelor de prelucrare a informatiei cu ajutorul sistemelor automate de calcul.

Sistemul de calcul este ansamblul componentelor fizice (hardware), al componentelor logice (software) si al personalului care se ocupa cu proiectarea, programarea, operarea si intretinerea sistemului, actionand in interdependenta in scopul prelucrarii informatiilor. Sistemele de calcul monoprocesor dispun de un singur procesor, ceea ce implica executarea secventiala a instructiunilor (astfel, la un moment dat, se va executa o singura instructiune). Sistemele de calcul multiprocesor dispun de 2 sau mai multe procesoare si permit executia in paralele pentru instructiunile unei aplicatii sau a mai multor aplicatii (multiprocesarea poate fi simetrica sau asimetrica).

Sistemul informational reprezinta ansamblul tehnic organizatoric ce are ca obiectiv obtinerea informatiilor necesare pentru fundamentarea deciziilor in procesul de conducere. Sistemul informational cuprinde sistemul informatic (care este alcatuit din totalitatea echipamentelor si a programelor aferente) si fluxul informational (fluxul de documente).

Calculatorul este un sistem complex, format din dispozitive care permit: introducerea datelor, prelucrarea datelor pe baza unui algoritm, extragerea rezultatelor.

Algoritmul reprezinta o succesiune de operatii riguros definite care permit obtinerea unui rezultat cu precizia dorita, intr-un numar finit de pasi.

Sistemul de programe cuprinde: programele de baza (programe de exploatare, programe utilitare si de serviciu, programe traducatoare), programele aplicative si programele specializate.

Componentele principale ale unui calculator

Un PC este format din unitate centrala si dispozitive periferice.

Unitatea centrala se monteaza intr-o carcasa orizontala sau verticala, in ea gasindu-se:

• Placa de baza (inima);

• Microprocesorul (creierul);

• Memoria RAM;

• Memoria ROM;

• Dispozitivele de memorare externa (hard-disc, unitatile floppy-disc, compact-disc, banda magnetica);

• Sursa de alimentare;

• Dispozitive interne suplimentare (placa de sunet, extensii de memorie, modem intern etc.)

• Porturi paralele ce permit conectarea dispozitivelor externe de intrare/iesire.

Dispozitivele periferice externe (monitor, tastatura, mouse, imprimanta, scanner etc.) sunt conectate la unitatea centrala prin cabluri seriale sau paralele.

Microprocesorul

Microprocesorul are doua componente de baza:

- unitatea de comanda si control (UCC, formata din: contor ordinal, registru de instructiuni, decodor de functiuni, ceas intern, circuite de comanda)

- unitatea aritmetica si logica (UAL, formata din registri logici si registri aritmetici)

Rolul microprocesorului:

* capacitatea de a recunoaste si de a executa o serie de comenzi si instructiuni furnizate de program;

* citirea si scrierea informatiilor din/in memoria calculatorului;

* posibilitatea de a comanda celorlalte componente operatiile ce urmeaza a fi efectuate, coordonand activitatea intregului calculator.

Cele mai cunoscute tipuri de microprocesoare: familia IBM, familia PENTIUM cu tehnologia CISC, RISC, AMD K6, Cyrix cu posibilitati MMX.

Memoria interna

Memoria interna se compune din circuite integrate (chip-uri), care au rolul de a stoca informatiile (date si instructiuni).

Memoria poate fi privita ca o succesiune de celule binare, fiecare retinand cifra 0 sau 1. Cantitatea de informatie memorata intr-o celula binara se numeste bit.

Operatiile de lucru cu memoria sunt citirea (extragerea) si scrierea (transferul) informatiilor. Realizarea acestor operatii se face prin localizarea zonei de memoriece contine informatiile. Localizarea se face prin adresa. Cea mai mica zona de memorie adresabila este locatia de memorie care poate stoca o succesiune de 8 cifre binare, numita octet (byte). Numarul total de bytes care pot fi inregistrati in memorie reprezinta capacitatea memoriei.