Identificarea Părților Componente ale unui PC

- Capitolul 1 -

Arhitectura calculatorului electronic

Prezentare generală

Un sistem electronic de calcul reuneşte din punct de vedere fizic şi functional, două componente de bază:

• componenta hardware

• componenta software

Componenta hardware reprezintă ansamblul elementelor fizice, care compun calculatorul: circuite electrice, componente electronice, dispozitive mecanice şi alte materiale ce intră în structura fizică a calculatorului.

Componenta software cuprinde totalitatea programelor, reprezentând inteligenţa calculatorului, prin care se asigură funcţionarea şi exploatarea sistemului de calcul. Prin componenta software, utilizatorul transmite calculatorului metodele de gestiune a resurselor, logica prelucrării datelor, precum şi modelele de structurare şi redare sau stocare a acestora.

La rândul lor elementele ce compun hardware-ul calculatorului, privite din punct de vedere al rolului lor în procesul prelucrării datelor şi al modului în care acestea comunică între ele, sunt individualizate şi grupate astfel:

• unitatea centrală de prelucrare (UCP);

• echipamente periferice conectate la UCP;

• unităţi de interfaţă şi linii de comunicaţie (magistrale).

Pentru realizarea funcţiilor şi operatiilor specifice, unitatea centrală de prelucrare este alcătuită din memoria internă şi microprocesor (procesor).

Unitatea centrală de prelucrare este componenta care realizează efectiv operaţiile de prelucrare (operaţii aritmetice, operaţii logice, operaţii de manipulare a datelor, operaţii de transfer etc.).

Echipamentele periferice îndeplinesc rolul de intermediari între calculator şi utilizator, asigurând comunicarea (dialogul) între aceştia.

Unităţile de interfaţă sunt dispozitive şi circuite ce asigură legătura între diferite echipamente periferice sau între acestea şi UCP şi realizează controlul comunicării între acestea.

Conceptul de arhitectură are un grad mai mare de generalitate, definind componentele unui sistem de calcul, în primul rând din punct de vedere funcţional şi făcând abstracţie de forma fizică şi de amplasarea fiecărei componente. Privit din punct de vedere al arhitecturii, orice sistem de calcul reuneşte următoarele unităţi funcţionale: unitatea de comandă-control (UCC), unitatea aritmetico-logică (UAL), unitatea de memorie internă (MI), unitatea de memorie externă (ME) şi unităţile de intrare-ieşire. Aceste unităţi privite din punct de vedere fizic se regăsesc în configuraţia oricărui sistem de calcul, conform figurii de mai jos.

- Capitolul 2 -

Estimarea unităţii de sistem

Calculator minitower

Calculator desktop

Scurtă descriere

Toate instrucţiunile (comenzile) circulă prin componentele adunate în unitatea de sistem - carcasa ce cuprinde unitatea centrală, placa de bază şi orice alte componente interne.Unitatea de sitem a unui PC tradiţional de birou (desktop) are o suprafaţă relativ mare, ceea ce înseamnă că ocupă destul loc pe birou. Unităţile de tip turn (tower) stau vertical şi pot fi aşezate sub birou. Mulţi fabricanţi vând acum doar unităţi tower sau minitower.

Unitatea de sistem găzduieşte cea mai importantă placă cu circuite a calculatorului: placa de bază (motherboard). Datele circulă în calculator prin circuitele numite magistrale de pe placa de bază. Deoarece cele trei magistrale principale (de date, de adrese, de control) administrează toate operaţiunile calculatorului, ele sunt denumite adesea împreună magistrala. Aceasta transportă instrucţiunile în ambele direcţii între unitatea centrală şi celelalte dispozitive (devices) ale sistemului. Standardul actual PCI Local Bus transportă date prin cel puţin 32 linii (există şi cel cu 64 linii), adică cel puţin 32 biţi la un moment dat. Proiectele pentru calculatorul cu magistrală locală adaugă magistrale speciale, astfel încât calculatorul comunică direct cu elementele cheie, de exemplu cu monitorul, îmbunătăţindu-i performanţa.

Conectorii de extensie (slot-uri) de pe placa de bază din unitatea de sistem ne permit să conectăm adaptoare suplimentare pentru noi dispozitive, cum ar fi un adaptor wireless sau un modem intern, pe care vrem să le adăugăm calculatorului. Vom avea nevoie să adăugăm astfel noi dispozitive sau să ne modernizăm calculatorul, mai ales dacă nu am achiziţionat de la început un calculator echipat pentru multimedia. Majoritatea sistemelor noi oferă cel puţin 5 astfel de conectori de extensie.

În "cutia calculatorului", adică unitatea de sistem, se mai găseşte BIOS-ul. Acest program specializat (stocat pe un cip) este proiectat să lucreze cu placa de bază a sistemului şi poate fi o problemă dacă dorim modernizarea calculatorului.

DEFINIŢII

Adaptor. Un adaptor, numit şi placă de extensie sau placă adaptoare, este o placă cu circuite electronice care se instalează în conectorii de extensie din placa de bază. O dată instalat un adaptor, putem conecta la el şi un dispozitiv, de exemplu un adaptor wireless. După ce am instalat şi un mic program numit driver specific acelui adaptor, putem lucra cu reţeaua wireless (este tipul de reţea de calculatoare în care datele sunt vehiculate prin unde radio). Unele adaptoare sunt ele însele noi dispozitive, de exemplu, modemurile interne sau plăcile de sunet.

BIOS. Acesta este sistemul de intrare/ieşire (I/O) de bază. Este un cip (chip, în engleză) de pe placa de bază care conţine instrucţiuni pentru a porni sistemul, pentru a-l încărca şi altele.