Interfața AGP

Bus-ul AGP (Accelerated Graphics Port) a fost introdus de catre Intel în 1997 pentru o performanta video mai buna, bazându-se pe un standard nou de transfer între placa grafica si chipset.

Daca pâna atunci bus-ul PCI reprezenta singura optiune pentru o grafica performanta, Intel a sa lansat o tehnologie ce ofera un transfer teoretic cel putin dublu fata de PCI (266 fata de 133 MB/s. Datorita necesitatii unor rate ridicate de transfer cat mai între procesor si subsistemul video a condus la aparitia magistralelor locale ale calculatoarelor personale, începând cu magistrala VL Bus (VESA Local Bus) si continuând cu magistrala PCI (Peripheral Component Interconnect).

La fel cum s-a întâmplat si în cazul magistralei ISA, traficul pe magistrala PCI a calculatoarelor performante a devenit foarte intens, la acest trafic contribuind adaptorul video, discul fix si alte periferice care sunt conectate la aceeasi magistralã PCI. Pentru a se evita saturarea magistralei PCI din cauza informatiilor video, Intel a creat o nouã interfatã, proiectatã special pentru subsistemul video. Aceastã interfatã este numitã AGP (Accelerated Graphics Port). Sunt prezentate se diferite aspecte legate de caracteristicile interfatei AGP, incluzând principiul de functionare, transferul datelor, maparea memoriei si aspecte software

AGP este o interconexiune pentru acceleratoarele grafice din sistemele bazate pe procesoare Pentium/AMD, utilizate în special pentru graficã 3D si redarea secventelor video. Utilizatorii calculatoarelor PC pot beneficia de tipul de graficã 3D si video disponibile în prealabil numai pe statiile de lucru.

Procesorul Pentium III constã dintr-un nucleu încapsulat cu o memorie cache integratã de nivel 2 (L2). Acest procesor dispune de asemenea de o arhitecturã Dual Independent Bus (DIB), în care douã magistrale independente conecteazã nucleul cu memoria cache L2 si cu magistrala sistem a calculatorului.

Fig 1.Principiul de comunicare AGP cu CPU,RAM

Faptul cã ambele magistrale pot functiona în acelasi timp îmbunatateste semnificativ performantele procesorului, deoarece procesorul poate executa instructiuni din memoria cache L2 si simultan poate comunica cu dispozitive externe.

Noile aplicatii grafice 3D impun cerinte riguroase calculatoarelor PC, cuprinzând calcule geometrice mai rapide, o interpretare graficã mai sofisticatã, si texturi mai detaliate. Cu toate cã procesorul Pentium III este adaptat pentru a executa calcule geometrice sporite (cu o ratã mai mare de triunghiuri pe secundã), iar generatia viitoare de controlere grafice poate implementa o mare varietate de efecte grafice, dimensiunea crescutã a texturilor a devenit o problemã importantã.

O problemã o reprezintã dimensiunea memoriei video utilizatã de controlerele grafice. În mod tipic, aceastã memorie are o dimensiune de 2-4 MB in cazul serverelor. Cu toate acestea, au început sã aparã aplicatii grafice care utilizeazã peste 64-128 MB sau mai mult pentru o singurã texturã. Memoria video poate fi extinsã pentru a satisface aceste cerinte,dar o asemenea solutie este foarte costisitoare (posibilitatea de extindere a memorie VRAM se poate face doar ,la modelele mai vechi de acceleratoare grafice ,sau la cele on-board care utilizeaza din memoria RAM a sistemului).