Mangementul organizațiilor virtuale

INTRODUCERE

In ultimele decenii, se considera ca o revolutie stiintifica are loc prin aparitia unor scheme conceptuale noi, prin introducerea unor noi “paradigme” ale cunoasterii stiintifice. In aceasta perspectiva, se poate afirma ca teoria generala a sistemelor (prescurtat T.G.S.) marcheaza o ruptura epistemologica in raport cu vechea paradigma, proprie “producerii analitice” si “viziunii atomiste” ale stiintei clasice. Aceasta din urma considera ca orice totalitate poate fi descompusa in elementele componente (compusi si enzime, celule, senzatii elementare, indivizi in libera competitie), sperand ca prin simpla lor reunire – teoretica sau experimentala – s-ar putea reconstrui si face inteligibila totalitatea de la care s-a plecat.

In lumea moderna, in lumea de azi, problemele de organizare s-au globalizat, s-au universalizat. Traim intr-o lume organizata, organizatiile avand rolul de a structura si de a face cu putinta activitatile sociale fundamentale, cele productiv-economice, politico-sociale, cultural-educationale si – nu in ultimul rand – activitatile de comunicare sociala.

Schimbarile asteptate in viitor, de la o societate bazata doar pe resurse materiale la o societate a utilizarii resurselor inteligente care se profileaza astazi, conduce la integrarea pe scara larga a prelucrarii si managementul cunostintelor si a informatiei. Aceasta este o schimbare structurala in conditiile de globalizare, acces la Internet, extinderea pietelor, o noua structura a Europei, e-commerce etc.

Majoritatea modelelor de afaceri ale erei industriale se lupta sa foloseasca cat mai bine tehnologiile Internet. Unul dintre motivele acestei lupte este ca corporatiile valului al doilea si chiar al treilea vad tehnologia ca un mijloc care face posibila indeplinirea mai buna a unor scopuri. In mod tipic, tehnologiile dezvoltate la scara larga de catre corporatiile industriale sunt produsul unei efort de regandire si replanificare astfel incat noile tehnologii sa reduca costul si in acelasi timp sa imbunatateasca calitatea produselor si viteza de reactie pe piataDe-a lungul timpului, conducerile firmelor au acordat cea mai mare atentie gestionarii banilor, materialelor, utilajelor si oamenilor.

Astazi, ele au ajuns sa recunoasca importanta capitala a unei a cincea resurse: informatia. Nevoia de informare a firmelor intr-o societate din ce in ce mai puternic concurentiala face ca, in prezent, analiza pietei si a dorintelor consumatorului sa devina primordiala. Firmele puternice incearca sa stie tot ce se poate sti despre consumatori: ce doresc, ce nu doresc, cum consuma, cand, ce ii face fideli produsului, cand prefera sa schimbe marca.

Nevoia de a cunoaste, determinata de nevoia de a lua decizii corecte la timpul potrivit, a determinat aparitia unei explozii a utilizarii sistemelor informatice la nivelul firmelor ca si obligativitatea implementarii conceptului de managementul cunostintelor in cadrul organizatiilor.

De asemenea, tot mai multe firme apeleaza la sisteme de management de tip participativ, unde deciziile sunt luate de catre mai multe persoane, in felul acesta reducandu-se riscul unui esec. In ideea utilizarii experientelor, informatiilor sau cunostintelor dobandite, se manifesta tendinta alcatuirii unor retele organizationale, organizatii virtuale, prin care aceste elemente sa poata fi valorificate si de alte organizatii.

Yahoo!, Amazon.com si eBay sunt nu doar sunt optimizate de Internet, ele sunt conduse de Internet. Fara Internet aceste corporatii nu ar exista. Aceasta noua paradigma explica modul diferit de abordare al tehnologiilor Internet de catre aceste companii comparativ cu modelele lor apartinand epocii industriale.

Companiile se afla fata in fata cu un mediu complex, supus unei permanente schimbari. S-au identificat trenduri internationale ca: globalizarea, orientarea spre clienti si productivitatea sporita. Alte provocari exista datorita modificarii generale a peisajului de afaceri ce imbraca forma „new economy”. Astfel pot fi identificate diverse tendinte: turbulentele pietei provin din instabilitatea consumatorilor si apar ca urmare a posibilitatii mai reduse de predictibilitate, nesigurantei, precum si pretentiilor mai ridicate fata de calitate din partea consumatorilor.

ORGANIZATIILE VIRTUALE

In ultima perioada, au aparut multe concepte organizationale noi si care reflecta solicitarile domeniului afacerilor actuale. Un aspect comun al majoritatii acestor forme organizationale noi se refera la faptul ca acestea sunt partial structurate ca retele. O imagine cuprinzatoare a diferitelor definitii ca si modul in care organizatiile virtuale sunt asociate cu retelele, cu societatile mixte pe actiune, cu aliantele strategice, intreprinderile de tip “agil”, cu parteneriatele sau organizatiile de tip holding este furnizata de un specialist in domeniu, Strausak, care in 1998 publica o carte referitoare la organizatiile virtuale.

Conceptul de organizatie virtuala a aparut la mijlocul anilor ’90 ai secolului XX fiind din ce in ce mai mult promovat ca model pentru un nou tip de organizatie generat de dezvoltarea tehnologiei informatiei si comunicatiilor. Byrne defineste compania virtuala (1993) ca fiind o retea temporara de companii furnizoare independente, clienti si chiar competitori, interconectati prin tehnologia informatiei, care activeaza pe piata virtuala si care impart costuri, abilitati si acces, fiecare la piata celuilalt sau la celalalt.

Acest model de organizare, fluid si flexibil, reprezinta de fapt un grup de colaboratori care se asociaza rapid in vederea exploatarii unei oportunitati specifice. Odata realizate obiectivele urmarite, asocierea, in cele mai multe cazuri, se va demobiliza. In cea mai pura forma a conceptului, fiecare companie, care este parte a asociatiei in vederea formarii organizatiei virtuale, contribuie la aceasta cu competentele sale principale.

O definitie generala formala aprobata a organizatiei virtuale este destul de evaziva. Intelegerea comuna asupra notiunii de organizatie virtuala acopera cooperarea si parteneri independenti care contribuie prin competentele lor fundamentale la integrarea verticala si orizontala si se constituie ca o structura unitara in raport cu consumatorul. Aceasta organizatie unitara este determinata pentru o durata limitata, iar participantii sunt in mod obisnuit distribuiti dupa criteriul geografic. In raport cu organizatiile traditionale, ele sunt mai putin rigid structurate

Mediul in care opereaza companiile virtuale este caracterizat prin cinci atribute: globalizarea, dezvoltarea tehnologiei informatiei, care este unul dintre elementele ce au contribuit la dezvoltarea acestui fenomen, comertul electronic, disparitia intermediarilor si suportul oferit de mediul virtual celui real.

- Organizatiile virtuale detin doua tipuri de elemente si doua tipuri de capital:elemente fizice, adica oamenii si ansamblul elementelor fizice care fac posibila comunicarea pe Internet;

- elementele invizibile dezvoltate de om cu si fara ajutorul tehnologiei informatiei, in care este stocata, transmisa si transformata informatia.

Organizatiile virtuale au anumite caracteristici definitorii, precum urmeaza:

- flexibilitate si deschidere foarte mare, fiind capabile sa se adapteze rapid unor cerinte speciale si variate ale consumatorilor;

- permit desfasurarea activitatilor in orice loc ce ofera posibilitatea contactului prin mediul virtual cu restul organizatiei;

- se bazeaza pe tehnologia informatiei pentru dezvoltarea interfetei cu consumatorii, care permite functionarea organizatiei;

- nu au tendinta de a se supune tipurilor standard de organizatii, luand de obicei forme hibride;