Monitorul

INTRODUCERE

Din cele mai vechi timpuri, oamenii au numarat, socotit si masurat lucrurile, le-au trecut pe raboj si au comunicat altor oameni despre aceste lucruri. Lucrurile acestea puteau fi numarul de oi dintr-o turma, greutatea unui copil, marimea unui câmp, timpul scurs de la ultima seceta sau intensitatea unui cutremur. Din timpurile cele mai vechi, oamenii au folosit unelte si tehnici care sa-i ajute sa numere cu mai multa acuratete, sa masoare mai precis, sa tina un raboj sau sa faca însemnari care sa se poata pastra mai mult timp, sa transmita cu mai multa precizie; ei au folosit în acest scop, de exemplu, rigle, sextante, cântare si balante, ceasuri etc.

Calculatorul nu e decât cel mai nou din acest sir lung de masini de calculat si de înregistrat. Doar atât-nimic mai mult. Tot ceea ce fac calculatoarele este de a calcula si înmagazina rezultatele calculelor.

Totusi, acest principiu e mascat de un lucru practic groaznic: ceea ce fac ele poate ca e simplu, dar fac lucrul respectiv în cantitati impresionante si incredibil de bine.

Astazi, viteza calculatoarelor se masoara în milioane de operatii pe secunda.

Operatiile pot sa fie simple, dar ele pot fi combinate în foarte multe feluri pentru a rezulta un sir enorm de functii utile. Acestea s-au întâmplat aproape în întregime în ultimii 30-40 de ani; aceasta e istoria completa a calculatoarelor comerciale.

În anii60, un calculator comercial ocupa o încapere mare dotata cu aer conditionat; era nevoie de o echipa de specialisti ca sa lucreze cu el. Consuma o cantitate enorma de energie si se strica des.

Calculatoarele de azi sunt, în mod definitoriu, mult mai mici si mai rapide; ceea ce ocupa pe vremuri o camera întreaga, acum încape într-o cutie mica. Calculatoarele pot înmagazina mai multa informatie; ele consuma mai putina energie si au devenit mult mai usor de manevrat.

Primele calculatoare personale (PC-uri) au fost lansate în 1979, având o viteza cronometrata de vreo 5 MHz.

O modalitate de a concepe un calculator este sa-l vedem ca o cutie neagra care accepta la un capat un material (input), îl prelucreaza (Processing) într-un anume fel, apoi produce rezultate (output) la celalalt capat (Input => Prelucrare =>Output)

COMPONENTA HARDWARE A UNUI P.C.

Componenta hardware a unui computer personal este reprezentata de catre structura fizica (care se poate vedea) .

Un computer IBM-PC este compus din unitatea centrala , periferice si memorie.

Unitatea centrala (procesorul) coordoneaza activitatea intregului system de calcul si este formata din : unitatea aritmetica si logica , unitatea de comanda si control , registrii interni si orologiul.

Unitatea Aritmetica si Logica efectueaza, dupa cum sugereaza si numele, operatiile aritmetice si logice elementare.

Unitatea de comanda si control incarca instructiunile programului, le decodifica in vederea executiei, culege semnalele de stare emise de celelalte componente ale sistemului si emite semnale de comanda catre componentele sistemului de calcul.

Registrii interni sunt elemente de memorare incluse in unitatea centrala din considerente de reducere a timpului de executie , pentru a pastra temporar rezultatele intermediare ale calculelor .

Orologiul intern este un element generator de semnal, care ajuta la sincronizarea functionarii componentelor fizice ale sistemului de calcul.

Deoarece de ritmul imprimat de acest orologiu depinde si functionarea altor componente, nu numai a componentelor UC, el este considerat o unitate distincta, neintegrata unitatii centrale.

Pentru a putea prelucra informatia in calculator, acesta trebuie codificata numeric si depozitata intr-un bloc special, numit memorie.

Exista doua tipuri de memorie: memorie ROM si memorie RAM.

Memoria ROM (Read-Only Memory - memorie accesibila numai la citire , nu si la scriere) ramane nemodificata la disparitia tensiunii de alimentare. Este o memorie reziduala, nevolatila.

Memoria RAM (Raddom Access Memory) se foloseste ca memorie operativa pentru stocarea temporara a datelor si programelor aflate in executie la un moment dat. Continutul acestei memorii se pierde la deconectarea sistemului de la retea, deci este o memorie volatila.

Capacitatea memoriei reprezinta volumul maxim de informatie care poate fi inmagazinat in memorie la un moment dat.