Monitorul

Generalităţi

Monitorul este perifericul de ieşire cel mai des folosit. Pe monitor vedem în timp real ceea ce scriem de la tastatură, mişcarea cursorului mouse-ului, mesajele sistemului de operare, imaginile dintr-un joc etc. Cele mai răspândite la ora actuală sunt cele cu ecran similar cu cel al televizorului (ecran CRT - CathodeRayTube), dar în ultimul timp sunt promovate monitoare flatscreen (cu ecran plat) cu ecrane LCD (LiquidCrystalDisplay), TFT (ThinFilmTransinstors) sau cu plasmă (PDP - PlasmaDisplayPanel). De asemenea există şi aşa zisele TouchScreen (monitoare tactile), acestea adaugă posibilitatea selectării sau manipulării informaţiilor de pe ecran cu “mâna”, însă sunt mai puţin răspândite. Mai sunt şi aşa numitele “monitoare multimedia”, care încorporează în carcasă un set de difuzoare şi un microfon, unele chiar şi TvTunere.

Ecranul monitorului reprezintă o suprafaţă de pete foarte mici de culoare numite pixeli. Fiecare pixel la rândul său este format din trei puncte aparţinând paletei de culori RGB (RedGreenBlue~RoşuVerdeAlbastru) de intensitate şi strălucire diferită, corespunzătoare celor trei culori. Astfel, procente de 100% din fiecare culoare produce albul, lipsa tuturor acestor trei culori produce negrul iar combinate pot produce orice culoare.

Monitoarele sunt caracterizate de:

dimensiunea diagonalei

rezoluţia maximă suportată

definiţia (dot-pich)

rata de refresh (sau reîmprospătare) a imaginii

setările monitorului

radiaţia monitorului

consumul de energie

MONITORUL CRT

CRT – acronim de la Cathode Ray Tube adică cu tub catodic. După cum am mai menţionat este asemănător cu televizorul, deosebirea dintre televizor şi monitorul de la calculator constă în faptul că televizorul primeşte semnalul de informaţie prin cablu de la antenă, iar monitorul, de la processor, care stochează semnalul într-o zonă de momerie ce foloseşte acelaşi mecanism ca şi memoria internă.

Monitoarele CRT au drept componentă principală un tub de sticlă (vidat de aer) de formă piramidală, unde baza “piramidei” este reprezentată de ecranul monitorului. În vîrful “piramidei” (la interior) se află un dispozitiv numit tun de electroni care emite permanent un fascicul de electroni. Acest fascicul este dirijat şi focalizat de un dispozitiv special şi el ajunge în final într-o porţiune a suprafaţei interne a bazei “piramidei” interacţionând cu un strat de fosfor care va emite lumina. Cu ajutorul acestei lumini (care poate avea diferite intensităţi) se formează imaginea pe care o vedem noi pe ecran. Fasciculul de electroni trebuie să se mişte în permanenţă pe suprafaţa de fosfor pentru ca ecranul să îşi păstreze luminozitatea. Din această cauză se spune că fasciculul de electroni baleiază (“mătură”) ecranul şi în consecinţă imaginea de pe ecran se “reîmprospătează” periodic. De subliniat este astfel că la un moment dat există un singur punct luminos care străluceşte foarte intens. Retina ochiului este “păcălită”, în sensul că datorită deplasării cu mare viteză a spotului, va trimite creierului informaţia că imaginea este continuă şi că strălucirea pe ansamblu este medie. Suprafaţa ecranului unui monitor CRT este bombată, configuraţie datorată construcţiei tubului catodic. În ultimii ani această bombare a fost mult diminuată în aşa fel încât unele dintre monitoarele mai noi se definesc ca având un ecran plat (“flat”). Acest tip de monitoare au o imagine mai bună decât monitoarele la care bombarea ecranului este mai evidentă.