Războiul informațional

Razboiul informational

Războiul informaţional constă în acele acţiuni realizate cu scopul de a proteja, exploata, corupe, respinge sau distruge informaţii sau resurse informaţionale, având ca finalitate obţinerea unui avantaj, atingerea unui obiectiv sau câştigarea unei victorii majore asupra adversarului

Operaţiunile declanşate prin război informaţional pot fi din următoarele categorii: penetrarea calculatoarelor, spioni umani, sateliţi spioni, interceptări, camere de supraveghere video, război electronic, distrugerea fizică a componentelor de comunicaţii sau a sistemelor energetice, falsificări de documente, managementul percepţiei, operaţiuni psihologice, viruşi, viermi, cai troieni, viruşi falşi, furtul de secrete comerciale, interceptarea datelor personale, contrafacerea de e-mail-uri şi multe altele.

Din simpla lor enumerare, putem trage concluzia că ele se pot înfăptui în timpul războaielor reale (cum au fost cele din Irak, Iugoslavia, Afganistan) sau al aşa-ziselor războaie reci. În funcţie de circumstanţe, unele dintre ele sunt catalogate drept crime, altele sunt legale, dar condamnabile la capitolul etică. Unele părţi sau guverne le consideră practici normale. În domeniul militar sunt asimilate conflictelor. În orice caz, tot ceea ce au ele în comun este ţinta urmărită, de a exploata resursele informaţionale în avantajul atacantului şi dezavantajul celeilalte părţi, atacatul sau apărătorul. Astfel, putem să împărţim şi operaţiunile în operaţiuni de atac şi altele de apărare.

Operaţiunile de atac urmăresc mărirea valorii unei resurse-ţintă în favoarea atacantului şi diminuarea valorii ei pentru apărător, în timp ce operaţiunile de apărare vizează contracararea potenţialelor atacuri, pentru preîntâmpinarea sau diminuarea eventualelor pierderi. Se poate spune că nu este o luptă cu sumă zero, ci cu învingători şi învinşi. Valorile obţinute nu sunt întotdeauna monetare sau materiale, ci militare sau convenţionale, sau de altă natură.

Valoarea resurselor informaţionale pentru un actor/jucător este o funcţie de şase factori [1]. Primul vizează relevenţa resursei prin prisma preocupărilor şi angajamentului jucătorului. Al doilea se referă la aptitudinile jucătorului. El poate să aibă cunoştinţe, abilităţi şi mijloace de utilizare eficientă a resursei. Al treilea factor este disponibilitatea resursei pentru jucător. Cel de-al patrulea se referă la disponibilitatea resursei pentru alţi jucători. Dacă un document secret intră în posesia unui jucător, valoarea câştigată de acesta este imensă, mai mare decât era la proprietar. Al cincilea factor evidenţiază integritatea resursei, ceea ce înseamnă completitudine, corectitudine, autenticitate şi calitate în ansamblu. Dacă un atacant transmite pe canalele de televiziune ale altei ţări informaţii prin care aceasta din urmă este discreditată este un real avantaj al atacantului. Al şaselea factor se referă la factorul timp. Valoarea unei resurse informaţionale poate spori sau diminua în timp.

Operaţiunile războaielor informaţionale de atac produc rezultate de genul învins-învingător, prin alterarea disponibilităţii şi integrităţii resurselor informaţionale, în favoarea atacantului şi defavoarea apărătorului. Se poate vorbi despre obţinerea a trei rezultate în urma unui atac:

1. atacantul obţine un acces mai mare la resursele informaţionale;

2. apărarea pierde accesul total sau parţial la resurse;

3. integritatea resurselor este diminuată.

Operaţiunile de apărare încearcă să protejeze resursele informaţionale împotriva potenţialelor atacuri. Scopul lor este de păstrare a valorii resurselor sau, în caz de atac încununat cu succes, să recupereze valorile pierdute. Defensiva sau apărarea poate fi văzută ca un tot format din cinci părţi: prevenirea, descurajarea, indicaţii şi atenţionări, detectarea, preparative în caz de urgenţă şi răspunsul. Operaţiunile întreprinse şi tehnologiile utilizate se pot încadra în mai multe domenii dintre cele enumerate.

Securitatea informaţională se apropie mult de războiul informaţional defensiv, dar nu se confundă cu acesta, deoarece securitatea informaţională vizează, în principal, resursele proprii şi măsurile de protecţie împotriva erorilor, accidentelor şi dezastrelor naturale, dar şi a actelor săvârşite cu intenţie. Războiul informaţional defensiv se adresează resurselor fără proprietar, îndeosebi a celor din domeniul public, şi nu se preocupă de acte neintenţionate.

Atât securitatea informaţională, cât şi războiul informaţional defensiv, deseori, sunt cuprinse în termenul asigurare informaţională.

Războaiele informaţionale implică nu numai calculatoarele şi reţelele de calculatoare, ci şi informaţiile sub orice formă şi transmisia lor pe orice cale. Ele acoperă toate operaţiunile declanşate împotriva conţinutului informaţiilor şi a sistemelor în care se află, inclusiv hard, soft şi practici umane.