Rețeaua 3G

International Mobile Telecommunications-2000 (IMT - 2000), cunoscută sub numele de 3G sau a 3-a generatie, este o generaţie de standarde pentru telefoane mobile şi de telecomunicaţii mobile care îndeplinesc specificaţiile Uniunii Internaţionale a Telecomunicaţiilor. Serviciile includ: telefonie de bandă largă, acces la internet, videotelefonie şi televiziune, toate într-un format mobil.

Comparat cu standardele mai vechi 2G şi 2.5G, un sistem 3G trebuie să permită folosirea simultană a serviciilor de date şi de voce, şi o bandă de transfer de cel puţin 200kbiţi/s conform specificaţiilor IMT 2000.

Reţelele mai noi, 3G şi 3.75G oferă internet mobil în bandă largă, cu o viteză de câţiva Mbiţi/s. Următoarele standarde sunt identificate ca 3G:

1. Sistemul UMTS, standardizat de 3GPP, introdus în 2001 în Europa, Japonia, China şi în alte regiuni în care predomină infrastructura GSM 2G. Sunt oferite mai multe interfeţe radio, care impart aceeaşi infrastructură:

cea mai răspândită se numeşte W-CDMA.

Interfaţa TD-SCDMA a fost comercializată în 2009 şi a fost introdusă doar în China

Ultima interfaţă apărută HSPA+ poate furniza viteze de download de până la 56 Mbiţi/s şi viteze de upload de 22 Mbiţi/s.

2. Sistemul CDMA2000, introdus în 2002, standardizat de 3GPP2, şi folosit în America de Nord şi Coreea de Sud, împarte infrastructura cu standardul IS-95 2G. Ultima versiune EVDO Rev B oferă viteze de download de până la 14.7 Mbiţi/s.

O nouă generaţie de standarde mobile a apărut aproximativ la fiecare zece ani de la introducerea sistemului 1G în 1981/1982. Fiecare generaţie este caracterizată prin noi benzi de frecvenţă, viteze mai mari şi tehnologie de transmisie compatibilă cu standardele precedente.

Dezvoltarea şi cercetarea proiectului 3G (UMTS şi CDMA 2000) a început în 1992. În 1999 ITU a aprobat cinci interfeţe radio pentru IMT-2000 ca parte a Recomandărilor ITU - R M.1457; WiMax a fost adaugat în 2007

Sunt standarde evolutive care sunt compatibile cu deja-existentele reţele 2G şi sunt standarde revoluţionare care au nevoie de reţele noi şi alte frecvenţe.