Sisteme de Codificare

Sisteme de codificare

Este un fapt cunoscut ca funcţionarea eficienta a unui sistem informatic depinde, printre altele de existenta unei codificări corecte a entităţilor reunite în fişiere şi baze de date. Alegerea unui anumit tip de codificare este influenţată de complexitatea aplicaţiilor informatice realizate, precum şi de necesitatea corelării lor cu o serie de alte produse software în cadrul firmei.

În etapa de pionierat a realizării aplicaţiilor informatice de gestiune economica se utiliza metoda de codificare secvenţială. Potrivit acesteia, în software-urile de aplicaţie pentru gestiunea fizica a materialelor, pieselor de schimb, a evidentei personalului etc. fiecărui articol din baza de date i se atribuia un cod, în ordine crescătoare, având numai o semnificaţie strict numerica.

Odată cu trecerea la realizarea unor subsisteme care vizau funcţiunile de baza ale întreprinderii, a apărut necesitatea exploatării aceloraşi date în cadrul unor aplicaţii distincte. Codificarea secvenţială ridică mari probleme legate de imposibilitatea alinierii la acelaşi cod pentru un articol. Apărea astfel situaţia în care acelaşi material, aflat în doua sau trei magazii distincte, avea coduri diferite, cu implicaţii negative în contabilizarea şi urmărirea lui.

Acest neajuns a fost înlăturat prin adoptarea unei codificări morfologice.

Un cod morfologic e alcătuit dintr-un anumit număr de caractere, iar în cadrul sau, fiecare caracter sau grup de caractere simbolizează informaţii despre articolul respectiv.

O codificare morfologica şi unitara, permite astfel constituirea unei baze de date care poate fi exploatata şi gestionata de mai mulţi utilizatori, în cadrul mai multor aplicaţii, evitându-se pe cat posibil, manifestarea fenomenului de redundanta.

Un sistem performant de codare îl reprezintă codurile de bare. Ele reprezintă una din cele mai răspândite metode de identificare, atât în procesul industrial şi în cel comercial.

Codurile bara sunt formate dintr-o serie de bare şi spatii late sau înguste care sunt exploatate cu un aparat numit „scaner” şi decodificate de către calculator. Datele astfel rezultate sunt păstrate într-o baza de date pentru a fi prelucrate ulterior. Codurile bara folosesc simboluri pentru a exprima informaţii. Fiecare tip de cod bara are anumite caracteristici care îl disting de celelalte, dar în acelaşi timp exista şi caracteristici comune tuturor codurilor.

Fiecare tip de cod are o diagrama proprie de atribuire a caracterelor şi fiecare simbol e format din minim cinci parti obligatorii:

• zona liberă

• caracterul de start

• caracterele de date

• caracterul de stop

• zona liberă

Existenta cifrei de control, prezentă ca ultim caracter din cod în cazul codurilor morfologice, este valabilă şi în cazul codurilor bară, care apare după caracterele de date, înaintea caracterului de stop.

În figura următoare sunt reprezentate părţile componente ale unui simbol de cod bară:

Fig. „Cod de bare”

Caracterele de start şi de stop au o importantă deosebită, ele servind la :

• atribuirea caracterului de unicitate al codului, pentru fiecare cod existând un aranjament diferit al caracterelor de start şi stop. Acest lucru permite scaner-ului sa citească mai multe coduri diferite (autodiscriminare)

• identificarea de către scaner a modului cum trebuie citit codul: de la dreapta la stânga sau invers, pentru ca datele stocate şi apoi afişate sa fie corecte

• identificarea de către scaner a momentului când trebuie sa înceapă citirea codului şi a celui când trebuie sa se oprească, după ce toate barele de date au fost baleiate.