Acizi Biliari

Acizi biliari sunt substanţe înrudite din punct de vedere chimic cu steroli, având acelaşi schelet tetraciclic. Se găsesc în bilă, din care se pot extrage prin diferite metode.

Bila hepatică este un lichid de culoare galben-oranj, iar bila veziculara este un lichid brun închis sau brun-verzui; greutatea specifică a bilei este de 0.990-1.008 şi tensiunea superficială de 39.6-44.0 dyn cm-1. Pe lângă substanţele anorganice şi organice bila hepatică şi bila veziculară coţin cantităţi inseminate de acizi biliari şi săruri ale acestora. Toţi acizi biliari posedă configuraţii de tip cis ale inelelor A;B şi grupari hidroxil în poziţia α. Catena lor laterală este frecvent alcătuită din cinci atomi de carbon şi se termină cu o grupare carboxil Acizi biliari cei mai importanţi pentru om sunt acidul colic, acidul chenodeoxicolic, deoxicolic, litocolic, care se deosebesc între ei prin numărul şi poziţia grupărilor hidroxil. Acidul colic şi acidul chenodeoxicolic sunt acizi biliari primari, fiind sintetizaţi în ficat direct din colesterol, în timp ce acizii deoxicolic şi litocolic sunt acizi biliari secundari sintetizaţi în lumenul intestinal din acizi biliari primary sub influenţa bacteriilor intestinale.

Toţi acizi biliari derivă dintr-o substanţă comună, şi anume acidul colonic, care, la rândul lui, se obţine prin oxidarea coprostanului (izomer cu colestanul):

Acizi biliari se obţin prin introducerea grupării hidroxil în molecula acidului colanic. Acidul colic, care este un acid 3,7,12-trihidroxicolanic, nu se găseşte ca atare în bilă, ci conjugat fie cu glicocolul , formând acidul glicocolic, fie cu taurina, dând acidul taurocolic.

Taurina se obţine la rândul ei, pornind de la aminoacidul cisteina, prin oxidare şi decarboxilare, conform schemei:

Alături de acid colic, în bilă se găseşte şi acid dezoxicolic sau 3,12-colanic şi acidul litocolic sa 3-oxicolanic. Ei se găsesc conjugaţi cu glicocolul sau taurina, formând acizii biliari respective, şi anume: acidul glicodezoxicolic, acidul glicolitocolic, acidul taurodezoxicolic şi acidul taurolitocolic. Toţi acizii biliari se găsesc în bilă sub formă de săruri de sodium solubili( de aici numele de săruri biliare).

Sărurile acizilor biliari sunt substanţe tension active cu puternic efect emulsionant asupra grăsimilor;ele activează, de asemenea, lipazele, exercitând pe ambele căio influenţă considerabilă asupra digestiei şi absobţiei lipidelor.Peste 90%din cantitatea de acizi biliari, excretată zilnic în intestine şi care constituie aproximativ 20-30 g, este în cazul organismului omenesc resorbită şi reciculată în ciclul enterohepatic.

La vertebratele primitive, de exemplu, la Lampetra, principalul component al sărurilor biliare este disulfatul de mixinol, un compus C27. Reprezentanţii familiei ciclostomilorconţin un compus C24, deci apropiat ca structură de acizii biliari ai vertebratelor superioare dar care este prezent sub forma de ester sulfat de petromizol.

La elasmobranchiate se întâlneşte un alt tip de acizi biliari sub forma de slfat de scimnol şi nu mai începând cu teleosteenii se întâlneşte acidul taurocolic care este larg răspândit la vertebrate şi la om.