Benzină sintetică

Capitolul 1. Introducere. Terminologie. Prezentare problemă

1.1 Energii neconventionale

Energii neconventionale regenerabile se refera la forme de energie produse prin transferul energiei rezultate din procese naturale regenerabile. Astfel, energia solara, a vanturilor, a apelor, a proceselor biologice si a caldurii geotermale pot fi captate de catre oameni utilizand diferite procedee.

Sursele de energie neregenerabile includ energia nucleara precum si energia generata prin arderea combustibililor fosili, asa cum ar fi petrolul, carbunele si gazele naturale. Aceste resurse sunt limitate la existenta zacamintelor respective si sunt considerate in general neregenerabile.

Dintre sursele regenerabile de energie fac parte:

- Energia Eoliana

- Energia Solara

- Energia Apei

o Energia Hidro

o Energia Mareelor

- Energia Geotermala

- Bioenergia - energie derivata din biomasa: biodiesel, bioetanol, biogaz

Toate aceste forme de energie sunt valorificate pentru a servi la generarea curentului electric, apei calde, etc.

La inceputul anilor 2000, Comisia Europeana a facut din dezvoltarea energiilor regenerabile o prioritate politica scrisa in Cartea Alba "Energie pentru viitor: sursele de energie regenerabila" si Cartea Verde "Spre o strategie europeana de securitate a aprovizionarii energetice".

Comisia si-a fixat ca obiectiv dublarea ponderii energiilor regenerabile in consumul global de energie de la 6% in 1997 la 12% in 2010. Acest obiectiv este inserat intr-o strategie de securitate a aprovizionarii si dezvoltare durabila. Un efort semnificativ trebuie realizat in domeniul electric. In cadrul Uniunii Europene, partea de electricitate produsa pe baza surselor de energie regenerabila trebuie sa ajunga la 22,1% in 2010 fata de 14,2% in 1999. Acest obiectiv definit pentru Europa celor 15 in acel moment a fost revazut sensibil, pentru Europa celor 25, ponderea electricitatii produse pe baza surselor de energie regenerabila trebuind sa atinga 21%.

In 1997, prin tratatul de la Kyoto s-a fixat ca obiectiv reducerea cu 5,2% a reziduurilor de gaz cu efect de sera pe plan mondial, pana in 2010 fata de 1990. Uniunea Europeana promite o reducere cu 8% a emisiilor pentru 2010, si fiecare din membrii sai si-au asumat propria cota a emisiilor, tinand cont de particularitatile fiecarei tari. Mai mult de jumatate dintre tari trebuie sa-si reduca emisiile (Germania, Austria, Belgia, Danemarca, Italia, Luxemburg, Olanda), anumite tari trebuie sa-si stabilizeze emisiile (Franta, Finlanda), in timp ce alte tari sunt autorizate sa-si creasca emisiile (Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania, Suedia).

Pentru a opri cresterea concentratiei de bioxid de carbon prezent in atmosfera pana in 2050, trebuie injumatatite emisiile actuale la nivel planetar si deci reduse de 3 pana la 5 ori in tarile dezvoltate.

Ca parte a negocierilor de aderare la Uniunea Europeana (UE), capitolul 14 Energie, precum si a politicii tarilor membre ale UE de promovare a utilizarii energiilor regenerabile, România a adoptat Strategia privind utilizarea surselor regenerabile (HG1535/2003) si promovarea producerii energiei electrice pe baza de surse regenerabile (HG 958/2005).

In aceste acte normative sunt specificate urmatoarele obiective pe care România trebuie sa le indeplineasca:

- ponderea resurselor regenerabile in consumul intern brut de energie: 11% in 2010

- ponderea resurselor regenerabile in consumul brut de energie electrica: 33% in 2010 ; 35% in 2015; 38% in 2020.

1.2 Biocarburanţii

Reprezintă o oportunitate in viitorul apropiat, de înlocuire a produselor petroliere, în vehiculele existente. Biocombustibilii sunt alcooli, eteri, esteri şi alte substanţe chimice obţinute din biomasa celulozică, cum ar fi plantele ierboase şi lemnoase, reziduurile forestiere şi agricole, precum şi o mare parte din reziduurile industriale şi municipale.

În prezent, are loc o creştere continuă a utilizării biocombustibililor din transport (biocarburanţi) în multe regiuni ale lumii, respectiv în Europa, America de Nord şi America de Sud.

În mod curent, se foloseşte, anual, un total de aproximativ 25 miliarde de litri de biocombustibili.

Biocarburanţii sunt practici deoarece ei sunt uşor de folosit în parcul de autovehicule existente. Biocarburanţii, care includ etanolul, ETBE-ul (etil-terţiar butil-ester) şi biodieselul, sunt, în mod obişnuit, amestecaţi cu benzină sau motorină obţinută din petrol. Amestecuri, având concentraţii scăzute de biocarburanţi, respectiv de aproximativ 5 - 20%, sunt complet compatibile cu parcul de maşini moderne. Amestecurile ce conţin concentraţii mai mari de biocarburanţi, cum ar fi amestecurile cu 85% etanol, sunt, de asemenea, uşor de utilizat în aşa numitele vehicule „cu combustibil flexibil”. În anumite zone, etanolul sau biodieselul sunt folosiţi drept combustibili fără a fi amestecaţi cu produse petroliere.

Biocombustibilii sunt priviţi şi din punct de vedere politic. În acest sens, în prezent, există trei orientări politice majore:

- Aspectele legate de mediu.

- Siguranţa energiei.

- Beneficiile economice.

1.3 Aspectele privind mediul înconjurător

Biocombustibilii sunt resurse regenerabile care ajută la reducerea, în atmosferă, a emisiilor de dioxid de carbon şi a altor gaze. În timpul fazei de creştere, plantele folosesc dioxidul de carbon din atmosferă. Biomasa este ulterior transformată în biocombustibili şi arsă în vehiculele cu motor. Numeroase evaluări ale ciclului de viaţă ale biocarburanţilor au confirmat că utilizarea acestora va reduce, în mod sigur, emisiile de dioxid de carbon. De asemenea, biocombustibilii aduc beneficii prin reducerea emisiilor nedorite de la ţeava de eşapament a automobilului. Prin ardere, biocarburanţii duc la mai puţine emisii de produse nedorite, cum ar fi hidrocarburile nearse şi monoxidul de carbon.