Compuși Macromoleculari

Sub această denumire sunt reuniţi an mare număr de compuşi organici, naturali sau de sinteză a căror caracteristică o constituie, în primul rând, dimensiunile mari ale moleculelor, care pot ajunge la mase de ordinul sutelor de mii sau chiar milioanelor de unităţi. Aceste molecule au fost denumite macrofîtolecule, iar compuşii alcătuiţi din ele — compuşi macromoleeulari.

După originea lor, compuşii macromoleculan pot fi:

- naturali ca, de exemplu: celuloza, glicogenuî, amidonul, proteinele etc.

- sintetice ca, de exemplu: polietena, polistirenul, baohelita, nylonul etc.

După modul de obţinere, compuşii macromoleeulari pot fi:

- produşi de polimerizare sau polimeri (poîistiren, polietena, poliacetat de vinil, policlorură de vinil, cauciuc natural etc),

- produşi de copolemizare sau copolimeri (cauciucul polibutadienstirenic etc.),

- produşi de policondensare sau policondensate, numiţi uneori răşini (poliesteri, poliamide, proteine, polizaharide, bachelite etc).

Între primele două categorii de compuşi macromoleeulari (polimerii şi copoîirnerii) nu apar diferenţe de compoziţie chimică şi materii prime, dar aceste două categorii sint fundamental deosebite de ultima (policondensatele) motiv pentru care, în continuare, abordarea lor se va face separat.

REACŢIA DE POLIMERIZARE

Moleculele alchenelor şi ale altor substanţe nesaturate au proprietatea de a se uni între ele prin intermediul dublei legături, formînd polimeri. Reacţia se numsşte polimerizare, iar alchena folosită ca materie primă se numeşte monotner. Dacă se notează monomerul (alchena) cu A, reacţia de polimerizare poate fi reprezentată schematic astfel:

Unde :

A. este monomerul; — (A)n —polimerul; n — grad de polimerizare, adică numărul de molecule de monomer care alcătuiesc lanţul macromolecular al polimerului.

Se înţelege prin polimerizare procesul chimic în care un mare număr de molecule identice, ale unor compuşi nesaturaţi, se leagă între ele formînd o moleculă mare, adică o macro moleculă (polimer).

- când m=2,3,4,…..10….20 este vorba de polimeri inferiori, (dimeri, trimeri, tetrameri, …) sau de oligomeri.

- când n are valori foarte mari, de sute sau mii, este vorba de polimeri înalţi sau polimeri.

Dacă la procesul de polimerizare participă monomeri diferiţi, procesul este denumit reacţie de copolimerizare. Polimerul se numeşte mixt sau copolimer. Compoziţia copolimerilor este în funcţie de raportul molar intre cei doi monomeri. Reacţia de copolimerizare se poate reprezenta schematic astfel:

x şi y — numărul de molecule din monomerul A şi respectiv B.

Copolimerii au proprietăţi îmbunătăţite faţă de cele ale polimerilor obişnuiţi de aceea se pune, accent pe fabricarea lor. Copolimerizarea este întâlnită mai ales în fabricarea, cauciucurilor sintetice.

Ca monomeri în reacţia de polimerizare se folosesc alchene sau derivaţi ai acestora, denumiţi în general monomeri vinilici. Ei pot fi consideraţi derivaţi, ai etenei, ai cărei substituenţi influenţează reactivitatea dublei legături, aşa cum se poate urmări în tabelul nr. 8.