Epurarea Apelor Uzate

Proiect de Practica OTP BankPoluarea apelor precum şi epuizarea lor prin consum abuziv risipă devin fenomene dominante în periclitarea surselor de apă în ţările avansate, semnalându-se din ce în ce mai multe zone de pe glob în care apa lipseşte – fiind compromisă din punct de vedere calitativ.

Apa se încarcă cu materii poluante, devenind uzată prin utilizarea ei de către om, în cele mai diverse scopuri practice, prin contactul apelor meteorice (ploaie, zăpadă) cu produse ale activităţii umane, care se găsesc în aer şi pe sol.

Întrucât domeniile de folosire a apei îmbracă cele mai diverse forme (apă potabilă, alimentarea cu apă a industriei, alimentarea cu apă a agriculturii, piscicultură, scopuri urbanistice şi de agrement), posibilităţile de poluare ale acesteia sunt foarte mari.

Evitarea poluării surselor de apă şi eliminarea efectelor acesteia constituie, în prezent, o preocupare de prim ordin a celor care lucrează în domeniul alimentărilor cu apă.

Cantităţile cele mai mari de ape uzate provin din unităţile industriale conform tabelului 1. Astfel, pentru obţinerea unei tone de hârtie rezultă circa 100-200 m3 ape uzate; pentru o tonă de cauciuc 150 m3; prin prelucrarea unei tone de fructe rezultă circa 10-20 m3 apă uzată.

Dar şi apa uzată care provine din consumul casnic (apă menajeră) este în cantitate destul de mare. Astfel, pentru un cartier neindustrializat din Bucureşti s-a înregistrat un debit de circa 0,35m3/locuitor/zi.

În a doilea caz, apele meteorice dizolvă în timpul ploii diverse gaze toxice din aer (oxizi de sulf, azot, amoniac etc.) sau se încarcă cu pulberi ce conţin oxizi metalici, gudroane sau alte substanţe.

Industria Principalele substanţe poluante evacuate în apă

Metalurgie feroasă

Siderurgie Suspensii minerale cărbune, cenuşă, cianuri, fenoli, ape acide

Cocserie Fenoli, cianuri, amoniu

Construcţii de maşini Cianuri, fenoli, petrol, ape alcaline

Metalurgie neferoasă

De la Pb, Cu, Zn, Ca, Ni etc. Suspensii minerale, uleiuri, cianuri, acizi, metale grele, fluor

Chimie anorganică

Clor, sodă, acizi, coloranţi, pesticide Acizi, baze, metale grele

Chimie organică

Cauciuc Fenoli

Polimeri Fenoli, acizi, mercur

Detergenţi Acizi, detergenţi

Prelucrare petrol Petrol, fenoli, crezoli mercaptani, acizi, sulfuri, săruri minerale

Diverse

Topitorie, ţesături Ape alcaline, carburanţi

Vâscoză Acizi, baze, sulfuri, săruri

Celuloză, hârtie, mobilă Suspensii, fbre, sulfaţi, fenoli, săruri

Alimentară (spirt, zahăr, amidon, lapte, carne, peşte) Suspensii, alcaloizi vegetali, microorganisme, paraziţi etc.

Procesele de epurare sunt asemănătoare cu cele care au loc în timpul autoepurării, diferenţiindu-se prin faptul că sunt dirijate de către om, desfăşurându-se cu o viteză mult mai mare. Instalaţiile de epurare sunt realizate tocmai în acest scop, de a intensifica şi favoriza procesele care se desfăşoară în decursul autoepurării.

Epurarea apelor uzate reprezintă ansamblul de măsuri şi procedee prin care impurităţile de natură chimică (minerală şi organică) sa bacteriologică, conţinute în apele uzate, sunt reduse sub anumite limite, astfel încât aceste ape să nu mai dăuneze receptorului în care se evacuează şi să nu mai pericliteze folosirea apelor acestuia.

Epurarea apelor uzate cuprinde două mari grupe de operaţii succesive:

- reţinerea şi/sau transformarea substanţelor nocive în produşi nenocivi

- prelucrarea substanţelor rezultate sub diverse forme (nămoluri, emulsii, spume etc.) din prima operaţie.

Având în vedere volumul mare de ape industriale uzate impurificate cu substanţe chimice, precum şi răspândirea agenţilor poluanţi prin intermediul acestor ape combaterea şi limitarea poluării se realizează prin epurarea acestor ape înainte de evacuare în emisar urmărindu-se recuperarea produselor utile pe car ele conţin. În funcţie de natura poluantului, se utilizează metode specifice de epurare a apelor, prin care se urmăreşte nivelul impurificatorilor sub limitele care să nu afecteze calitatea efluentului natural.