Fertilitatea Solului

Definitie:

Fertilitatea solului este capacitatea solului de a pune la dispozitia plantelor verzi in tot timpul vegetatiei, in mod permanent si simultan, substantele nutritive si apa, in cantitate indestulatoare, fata de nevoile acestora si de a sigura conditiile chimice si biochimice necesare cresterii si dezvoltarii plantelor, in ansamblul satisfacerii si a celorlalti factori de vegetatie.

Activitatea umana poate dirija fertilitatea solului, in sensul cresterii acesteia, deplasând echilibrul ecologic in limite rationale, dar poate determina si o modificare drastica a fertilitătii pâna la transformarea terenurilor fertile in terenuri aride.

Eroziunea, spalarea solului, exploatarea prin supracultivare reprezinta factori care sunt responsabili pentru reducerea nivelului de fertilitate a unui sol.

Tipuri de fertilitate

Fertilitate naturala (initiala) ia nastere in mod natural si este specifica fiecarui tip de sol, depinzând de factorii fizici, chimici si biologici ai solului.

Fertilitatea unui sol podzolic = gradul de saturatie in baze si de cantitatea de aluminiu mobil.

Fertilitatea solurilor mlăstinoase = aprovizionarea cu K si P si de eventualele carente de Ca, Mg, B, Cu si Zn.

Fertilitatea unui sol organic alcalin = eventualele carente in Mg, B, Cu si Zn.

Un sol cu o fertilitate naturala foarte mica poate sa fie transformat intr-unul fertil, prin corectarea factorilor limitativi (pH-ul, regimul de apa din sol, continutul de saruri si ioni solubili etc.).

Fertilitate artificiala apare ca efect direct datorat adaosurilor de ingrăsaminte, tehnicilor agricole utilizate pentru lucrarea solului, precum si ca efect secundar al activitătilor antropice legate de arderea combustibililor, evacuarea cenusilor zburatoare rezultate din industrii;

Fertilitate potentiala reprezinta capacitatea solului de a pastra apa si substantele nutritive necesare plantelor, dar care, datorita unor factori nu pot fi puse la dispozitia plantelor in mod complet;

Fertilitate economica (efectiva) reprezinta suma dintre fertilitatea artificiala si fertilitatea naturala. Se poate vorbi despre o fertilitate economica doar când solul este cultivat si aceasta fertilitate se exprima prin nivelul recoltelor obtinute.

Indicatorii fertilitătii solului

Nivelul fertilitătii solului poate fi apreciat:

indicatori biologici (activitatea microbiologica)

Indicatori fizico-chimici (textura, structura solului, compozitia chimica a solului, reactia (pH-ul) solutiei solului, continutul de saruri si ioni solubili, rezerva de materie organica, rezervele de elemente nutritive mobile, regimul de apa din sol, capacitatea de schimb cationic etc.).

Activitatea microbiologica

Intensitatea fenomenelor de transfer a substantelor nutritive intre sol, solutia solului si aerul din sol este dependenta de prezenta faunei si florei.

Poate fi pusa in evidenta prin cantitătile de organisme vii (biocenoza) care se gasesc in paturile superficiale ale unui hectar de teren: bacterii, ciuperci microscopice, alge, protozoare, miriapode, insecte, viermi etc.

In urma actiunii lor complexe se formeaza humusul.