Modalitați de Identificare a Diferiților Compuși Organici din Sol

Cap I Introducere

Solul este acel strat al scoarței pămantului cu o structură afânata si friabilă asupra căruia acționează și-l transformă agenții atmosferici, plantele, animalele și oamenii care-l folosesc. (5)

Fertilitatea este cea mai importantă proprietate a solurilor necesară dezvoltarii vegetației cu rol primordial in primenirea aerului (circuitul oxigenului si carbonului în natură).Printre factorii care determină degradarea solului și implicit reducerea fertilitații sunt:

-defrișarile si arderile pădurilor;

-desecările unor bălți,lacuri;

-îmbibarea îngrășămintelor naturale de natură organică (gunoiul de grajd, compostul, paiele, etc.),cu îngrășăminte artificiale (unele substanțe de sinteză greu asimilabile);

-folosirea excesivă a unor insecticide (D.D.T.),ierbicide (derivati de la fenol) dăunatoare unor culturi;

-pătrunderea in sol a rezidurilor poluante din uzinele cocso-chimice (uleiuri care conțin arene,substanțe cancerigene);

-degradarea solului datorită îmbibarii cu solutii uzate care conțin coloranti,detergenți,acizi organici,ape glicerice,etc.

Elementele poluante ale solului sunt grupate în 3 categorii:

- elemente biologice, reprezentate de organisme (bacterii, viruşi, paraziţi).

- elemente chimice, în cea mai mare parte de natură organică. - elemente fizice care provoacă dezechilibrul compoziţiei solului: inundaţii, ploi acide, defrişări masive. (6)

Cap II Importanța temei de cercetare. Descrierea stadiului actual al cercetarii

Solul este un sistem complex, cuprinzând o fază lichidă („soluţia solului”), o fază gazoasă („atmosfera solului”) şi o fază solidă, care reprezintă 52% din total.

Analiza elementală calitativă a solului.

În practica chimiei organice se recurge foarte rar la analiza elementală calitativă. Este şi normal, date fiind tehnicile actuale şi moderne de identificare a compuşilor organici prin spectrometrie de masă, cromatografie analitică, diagrame moleculare.

Apar însă, situaţii când graţie unui test simplu de laborator putem verifica dacă substanţa conţine halogen sau azot, implicit putem stabili dacă o transformare chimică a avut sau nu a avut loc. (7)

Elementele componente ale substanţelor organice nu pot fi identificate prin utilizarea reactivilor specifici pentru fiecare element în parte, ci este necesar transformarea substanţelor organice în substanţe anorganice uşor de identificat. Acest lucru se realizează prin degradarea substanţelor organice.

Pentru a realiza analiza elementală calitativă completă a unei substanţe organice, chimistul organician trebuie să parcurgă următoarele etape:

2.1. Analiza preliminară

Se stabileşte caracterul organic al substanţei de analizat şi unele constante fizice: p.f., p.t., indice de refracţie (nD20), solubilitatea, masa moleculară, culoare, miros, starea de agregare. Caracterul organic se stabileşte urmărindu-se comportarea la încălzire a substanţei de analizat. Se urmăresc cu atenţie fenomenele care au loc în timpul arderii (ardere cu flacără mai mult sau mai puţin luminoasă, carbonizare, mici explozii, mirosul vaporilor emişi etc.), care pot da unele indicaţii asupra substanţei. De exemplu, arderea cu o flacără luminoasă indică un procent ridicat de carbon, arderea explozivă arată prezenţa unui polinitroderivat sau a unui ester nitric. Dacă vaporii emişi au miros de caramel, substanţa face parte din clasa zaharurilor; dacă au miros de acid acetic, face parte din clasa acetil – derivaţilor; dacă au miros de hidrogen sulfurat, face parte din clasa sulfonamidelor; dacă au miros de pene arse, face parte din clasa proteinelor; dacă au miros de usturoi, face parte din clasa compuşilor cu arsen. (4)