Praful de Cărbune

Operaţiile tehnologice miniere sunt puternic generatoare de praf.

Praful de cărbune este periculos şi din punct de vedere pneumoconiotic cât şi din punct de vedere exploziv.

Praful de cărbune iniţial în suspensie este purtat de curentul de aer şi depus pe perimetrul lucrărilor miniere formând acumulări periculoase. Dacă aceste acumulări datorită diferitelor cauze (lucrări de împuşcare, în rostogoale, explozii, surpări, ş.a.) sunt ridicate în suspensie şi există şi sursă de aprindere pot avea loc explozii de praf de cărbune.

Stabilirea pericolului de inflamare sau explozie a prafului se face prin probe de laborator şi tunel experimental stabilindu-se limita inferioară de explozivitate (g praf/m3) în aer sau in aer-metan.

Explozia de praf de cărbune

Pentru a se produce o explozie de praf de cărbune sunt necesare 2 elemente:

- amestec de praf de cărbune-aer în concentraţie explozive;

- existenţa unei surse de iniţiere cu energie sufici¬entă de aprindere (40 milijouli,iar la CH4 0,28 milijouli).

Explozia unul amestec de praf de cărbune-aer este declanşată, de obicei de o explozie premergătoare de metan a cărei undă de presiune învolbură praful depus, astfel se produce un amestec exploziv cu aer care se aprinde de la flacăra exploziei de CH4.

Într-o explozie de praf de cărbune nu explodează praful de cărbune direct ci gazele de distilare (materiile volatile) care se eliberează prin încălzire suficientă de la o sursă relativ fierbinte şi de durată. Ca materii volatile explozive se enumeră: CH4, H2, CO ş.a.

Temperatura care se degajă la o aprindere de praf de cărbune teoretic se ridică la 2500 – 2800 °C, viteza de propagare până la l000 m/s şi presiune ridicată până la 8 atm. şi în cazuri extreme până 11 atm.

Efectele exploziei de praf de cărbune

Sunt aceleaşi ca şi la exploziile de CH4 caracteristic este apariţia crustelor şi perlelor de cocs depuse de obicei pe partea, opusă de unde a demarat explozia. Aceasta se datoreşte faptului că particulele do praf de cărbune sunt cocsificate de flacăra de explozie şi apoi surprinse de unda de recul care le proiectează pe elementele de susţinere .

Parametrii caracteristici ai explozivităţii prafului de cărbune

1.Limita inferioară de explozivitate sau concentraţia minimă explozivă exprimată în g/m3 reprezintă cantitatea cea mai mică de praf de cărbune în aer care în contact cu o sursă de aprindere produce ex¬plozia .

Odată cu creşterea conţinutului de CH4, are loc o scădere a

limitei inferioare de explozie.

Cărbunii de Valea Jiului au o limită inferioară de explozie în medie de 4o g/m3 dar sunt şi strate cu 5 g/m3.