Cuprins
- 1. Solul. Surse de poluare si poluanti
- 2. Protectia calitatii solurilor
- 3. Ecologia resurselor naturale
- 4. Masuri de reamenajare miniera - modelarea si nivelarea generala a haldei
Extras din referat
1. Solul.Surse de poluare si poluanti
Solul este stratul de la suprafata parnantului, afanat, moale, friabil, care impreuna
cu atmosfera constituie mediul de viata al plantelor.
Solul s-a format din roci, sub influenta factorilor pedogenici: clima,
microorganisme, vegetatie, relief. Transformarile rocilor In timp au fast profunde, astfel
incat solul apare ea un corp natural, distinct, deosebit de roca mama. Ourata de generare
cste marc, astfel incat pentru a se forma pe cale naturala 3 cm de sol sunt necesari 300 •
1000 de ani, iar pentru 20 em, 70000 de ani.
Compozitia solului este data de: - substante minerale rezultate din degradarea si
alterarea rocilor si mineralelor, ca de exemplu: Si02, FeOx, CaC03, CaS04 etc.; -
substante organice specifice, produse prin transformarea chimica a resturilor vegetale. De
exemplu: acizi humici, celuloza, hemiceluloza, aldehide, alcooli, fenoli, grasimi,
aminoacizi, albumine, etc. Resturile vegetale si animale se descompun sub influenta
mieroflorei si microfaunei existente in sol, in compusi simpli (C02, H20, NH3 etc.), din
care microorganismele sintetizeaza cornpusi organici.
Compozitia solului recoltat de pe1I ha (aproximativ 100 t) este urmatoarea:
radacini 2 - 6 %, microorganisme 1 - 2 %, substante minerale 8 - 12 %, substante
organice 80 - 85 %.
Solul contine un ansamblu complex de micro si macroorganisme, aflate intr-un
echilibru biologic, care actioneaza asupra cornpusilor lui. Astfel, macrofauna aereaza
solul, il structureaza, li imbunatateste fertilitatea. Microorganismele (bacterii, alge verzi)
transforms cornpusii carbonului in C02 si CH4, amoniu In nitrati, sau azot, iar alte
microorganisme fixeaza azotul atmosferic. Ciupercile ajuta absorbtia apei si a
microelementelor In radacini, Tot microorganismele descompun unele substante
poluante, inclusiv pesticidele si fertilizantii, dar nu in totalitate.
Solurile sunt supuse unor procese continue de degradare si alterare. Degradarea
reprezinta procesul de maruntire si dispersare a rocilor si mineralelor 'in fragmente mai
mici, sub influenta temperaturii, apei, vantului, gravitatiei si vietuitoarelor. Procesul este
ireversibil.
Alterarea reprezinta totalitatea proceselor chimice la care sunt supuse rocile si
mineralele sub actiunea apei, acizilor minerali sau organici si a sarurilor. Degradarea si
alterarea actioneaza simultan.
Suprafata de uscat de pe Terra este de 13,1 miliarde ha, ceea ce reprezinta
aproximativ 25 % din suprafata totala a planetei, de 51 miliarde ha. Agrosistemele ocupa
astazi 29,6 %, deei 4 miliarde ha, din eare 1,5 miliarde ha reprezinta terenul arabil si
restul de 2,5 miliarde ha - pasunile si fanetele.
Suprafata de teren arabil cc revine unui locuitor variaza, astfel incat in Extrernul
Orient cste de 0,35 hal locuitor, in Africa de 0,73 halloe, In America Latina 1,34 ha/loe,
In unele tari foarte sarace 0,67 ha/loe, In tarile mediu dezvoltate 0,74 ha/loe, In tarile
dezvoltate 1,22 ha/loe. Se considera vaIoarea de 0,3 ha/loc ea fiind aria arabila minima
necesara intretinerii vietii unei persoane timp de 1 an, in conditii de mediu, obiceiuri,
alimentare si agrotehnice date. Asadar, tarile din extremul Orient sunt foarte aproape de
aceasta valoare minima a existentei umane. Pentru Romania, valoarea suprafetei arabile
ce revine unui locuitor este de 0,44 ha, iar ca teren agrieoI de 0,67 ha, deci mai mare
dedit aria arabila minima, dar mai mica decat valoarea 1,1 ha teren agricol/loc socotita
medie pe glob.
Obiceiurile alimentare legate de conditiile pedoclimatice atrag variatii in
necesarul de suprafata arabila. Astfel, dieta carnivora, fata de cea vegetarians solicita
suprafete mai mari de teren arabil, deoarece lantul trofic carnivor este mai lung.
Suprafetele agricole se micsoreaza datorita constructiilor industriale, civile,
militare, depozitelor de deseuri, reziduurilor menajere, spatiilor de agrement, eroziunii
solului. Eroziunea solului ocupa primul loc in degradarea pamanturilor. Prin vant si apa
se degradeaza anual 5 - 1 ° tlha In Africa, Europa, Australia, 10 - 20 t/ha in America de
Sud ~i de Nord, 30 t/an In Asia. Refacerea solurilor este cu mult sub ritmul de degradare
si alterare si anume de numai 1 t/ha. Problematiea terenurilor agricole trebuie urmarita cu
multa atentie, deoarece incercarile ulterioare, de extindere si de refaeere a potentialului
productiv costa foarte mult. Pe glob se apreciaza 0 degradare a circa 70 % din suprafata
solurilor, sau 25 % din suprafata agricola, iar pentru Romania de 7,5 milioane ha.
Solul poate indeplini urmatoarele functii:
- depozit si sursa regenerabila de energie fosila, prin fitomasa transformata In
humus;
- participare la circulatia apei si a altor elemente in natura;
- purificare a naturii, prin proprietatile lui de adsorbant ~i neutralizant al
poluantilor;
- sursa de elemente nutritive pentru plante.
Pentru a-si indeplini functiile, solul trebuie sa fie intr-o forma accesibila, deei:
poros, umed, aerat (cu fractie mare de goluri). Plantele I!?i extrag din sol elementele de
baza: azot, fosfor, ~i potasiu, pe scurt N,P,K, alte macroelemente: Ca, Mg, S si
mieroelemente: B,Fe, Mn, MO,Cu,Zn, etc. Compozitia chimica asolului este in continua
sehimbare, prin procese rapide, sau lente de pedogeneza, eu implicatii asupra
eeosistemelor.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Reconditionarea si Reciclarea Materialelor.doc