Aditivii alimentari

Aditivii alimentari sau cum mai sunt porecliţi, E-urile, au devenit in ultimul timp pentru mulţi consumatori cele mai controversate ingrediente. Astfel, în gândirea multor consumatori aditivii sunt consideraţi substanţe ciudate, cu nume complicate, fără rol in hrănirea noastră şi totodată potenţial vătămătoare. Este oare justificată această abordare?

Aditivii au fost folosiţi în prepararea şi păstrarea alimentelor din cele mai vechi timpuri. Însă, în ultimul secol, odata cu dezvoltarea fără precedent a industriei alimentare ei au capatat un rol primordial în procesarea alimentelor.

Conform normelor oficiale, prin aditivi alimentari se inţelege orice substanţă care, în mod normal, nu este consumată ca aliment în sine şi care nu este ingredient alimentar caracteristic având sau nu o valoare nutritivă şi prin a cărui adăugare intenţionată la produsele alimentare în scopuri tehnologice, în decursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament şi ambalare a unor asemenea produse alimentare devine o componentă a acestor produse alimentare.

Potrivit doctrinei, aditivii alimentari sunt “... substanţe adăugate în produsele alimentare cu scopul de a le modifica sau crea anumite proprietăţi, a facilita anumite operaţii de prelucrare şi a asigura o anumită stabilitate în timp.”

Numărul acestor substanţe este relativ mare şi sunt admise legal în diferite ţări, pe baza unui nomenclator acceptat pe plan internaţional.

Potrivit altei definiţii, aditivii alimentari “... sunt substanţe care se adaugă in cantităţi mici în produs în timpul prelucrarii tehnologice, condiţionării, conservării, ambalării, a transportului sau păstrării în scopul îmbunătăţirii caracteristicilor de calitate, creşterii stabilităţii si măririi valorii nutritive.”

Potrivit art.73 din Norma igienico-sanitară din 16 decembrie 1998 pentru alimente, “aditivii alimentari sunt substanţe care se folosesc la prepararea unor produse alimentare în scopul ameliorării calităţii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare.

Prezenta reglementare nu se aplica:

- aditivilor tehnologici;

- substanţelor folosite la protecţia plantelor;

- substanţelor adăugate pentru sporirea valorii nutritive (vitamine, minerale);

- concentratelor naturale (uscate sau sub altă formă) încorporate în aliment în timpul procesului tehnologic, datorită aromei specifice, proprietăţilor nutritive sau puterii lor de colorare;

- coloranţilor utilizaţi la colorarea părţilor necomestibile din aliment;

Nu se consideră aditivi alimentari:

- substanţele de tratare a apei;

- pectina conţinută în mod natural de aliment;

- baza chewing;

- dextrina, amidonul modificat prin diverse tratamente;

- plasma sanguină, gelatina, proteinele hidrolizate, proteina din lapte, glutenul;

- aminoacizii, alţii decât acidul glutamic, glicina, cisteina”.

Astfel, in funcţie de rolul tehnologic aditivii sunt clasificaţi astfel:

Clasa din care face parte aditivul alimentar Numărul de identificare al aditivului alimentar

Coloranţi de la E100 la E200

Conservanţi de la E200 la E300

Antioxidanţi, acidifianţi si substanţele tampon de la E300 la E400, (dar si alte numere

cum ar fi E260 sau E575)

Agenţi de gelificare, stabilizatorii, substanţele de îngroşare de la E400 la E470, dar si E385

Emulsificatorii de la E470 la E500,

(dar si E322, de exemplu)

Agenţi de afânare de la E500 la E600

Potenţiatorii de gust de la E600 la E700

Îndulcitorii artificiali de la E950 la E970

Substanţe suport de la E1000 la E2000, dar nu numai

In ceea ce priveşte aditivii alimentari, APC Romania doreşte să precizeze urmatoarele aspecte:

- Aditivii alimentari sunt autorizaţi a fi folosiţi numai în anumite cantităţi bine definite pentru fiecare aditiv în parte. Unii aditivii au doze maxim admise chiar de 1 mg/Kg. Datorită faptului că aditivii nu se acumulează în organism, conteaza mai putin natura substantei, ci mai ales cantitatea in care este folosita. Depasirea cu cateva ordine de marime a dozei maxim admise pentru unii aditivii poate fi foarte toxica.

- Aditivii alimentari nu pot fi folosiţi oricum, ci numai dacă adaosul lor este bine intemeiat. Este interzis a folosi aditivi pentru a masca anumite alterări sau degradări ale alimentelor. De asemenea, este interzis adaosul de conservanţi in conservele sterilizate. În plus, fiecare aditiv alimentar este permis a fi folosit numai pentru anumite alimente. De exemplu, în următoarele produse nu se poate adauga nici un colorant: lapte, unt, brânzeturi maturate, carne, preparate din carne, uleiuri, pâine, paste fainoase, piure, conserve de tomate, sucuri naturale, cafea, ceai, sare, condimente, vinuri, bauturi spirtoase, miere etc.

- Unii aditivi pot provoca intoleranţă anumitor persoane. Este important ca pe eticheta să fie menţionat acest lucru.