Generalitățile antibioticelor

Antibioticile sunt substante chimice organice produse de microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene.

Dupa descoperirea microbilor de Pasteur, s-a observat ca unele specii microbiene se apara de alte specii prin elaborarea unor substante chimice nocive. Acest fenomen este numit antibioza, iar substantele chimice rezultate din metabolismul celular vii poarta numele de antibiotic. Primul care a semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de microorganisme a fost savantul roman Victor Babes; tot el a sugerat ca aceste substante ar putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea agentilor patogeni. Aceste fapte constituie o anticipatie geniala a savantului roman care, cu 50 de ani inaintea descoperiri epocale a lui Fleming (obtinerea penicilinei), a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru terapeutica antagonismul microbian.

Introducerea, in 1941, in practica medicala a antibioticelor de biosinteza caracterizate prin aspectul larg de actiune, eficacitate ridicata si tocsicitate redusa, constituie cea de-a doua etapa extrem de importanta in dezvoltarea chimioterapiei. Succesele exceptionale obtinute in tratarea maladiilor infectioase cu ajutorul penicilinei G au declansat cercetari foarte minutioase pentru a gasi noi antibiotice de biosinteza. Asa se explica faptul ca intr-un interval extreme de scurt sant descoperite si introduse in terapeutica penicilina V, tetraciclinele, streptomicina, grizeofulvina, eritromicina,oleandomicina, iar mai tarziu cefalosporinele si rifampicina.

Utilizarea excesiva a penicilinei G a generat insa fenomenul de penicilino-rezistenta, fenomen manifestat prin pierderea eficacitati terapeutice.

Acest fapt, cuplat cu slaba stabilitate a penicilinei in mediul acid si la actiunea penicilinei, a determinat extinderea cercetarilor privind obtinerea de noi antibiotice prin semisinteza si sinteza. Memoriu justificativ

Tema lucrarii de fata este: antibiotice de biosinteza.

Antibioticele sunt substante chimice organice produse de microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze foarte mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene.

Analiza antibioticelor dateaza cu multi ani in urma prin descoperirile lui Pasteur, Fleming, la care nu ar trebui sa neglijam contributia savantului roman Victor Babes.

Introducerea antibioticelor de biosinteza in partea medicala s-a facut prin 1941, constituind a doua etapa importanta in descoperirea chimioterapiei.

Cele mai representative sunt Penicilina G si V

In Cap. IV am propus diverse criterii de clasificare ale antibioticelor.

Cap. V “Procesele tehnologice de fabricare a penicilinelor de biosinteza” descriere etapele tehnologice de fabricatie a acestora:

~izolarea tulpinelor de microorganisme

~selectia tulpinelor cu productivitate mare

~izolarea produselor de biosinteza

~cultivarea microorganismelor pe un mediul adecvat

~stabilirea spectrului de actiune si al structurii chimice

~elborarea procedeelor industriale de obtinere si preparare a penicilinelor

Penicilinele de biosinteza sunt substante chimice ce au un system biciclic, asa cum este descris in Cap. V.2.

Ca medii de cultura care contin hidrati de carbon, saruri minerale, apa etc; mediul sterilizat cu ajutorul aburului direct. Biosinteza penicilinei este exoterma din cauza oxidarii hidratilor de carbon care contin sursa principala de energie. Biosinteza penicilinei este aeroba, alimentarea cu oxigen este unul din factorii decisivi. Etapa urmatoare este fermentatia biochimica care se realizeaza in trei etape: in inoculator, in intermediar si in regim. Fermentatia se desfasoara la diversi parametrii, de exemplu 26°C, temperature de fermentatie 120-125 ore, continutul de zahar trebuie sa scada la 0.2-0.6% iar concentratia penicilinii la 1-1.8%.

Un rol important in biosinteza o au precursorii deoarece ei pot dirija acest proces spre o anumita penicilina.

Ultima etapa este extractia penicilinelor, fiind recomandata extractia din solutia apoasa.

In Cap. VI am prezentat N.P.M si P.S.I specifice fabricarii acestor peniciline.

Ultimul capitol, “Concluziile” denota important ape care aceste peniciline o au pentru sanatatea omului.