Norme de igienă în unități de panificație și morărit

Încă din cele mai vechi timpuri, pâinea şi produsele de panificaţie au stat la bazaalimentaţiei oamenilor, fie că era vorba de masa de dimineaţă, prânz sau cină, de la ceisăraci la cei bogaţi, pe tot cuprinsul Pământului brutăritul era o îndeletnicire normală înviaţa rurală, iar în vremurile mai apropiate de noi fiecare gospodărie având cuptor de pâine. În trecut pâinea albă, ce era făcută din faină albă de calitate superioară, eraalimentul bogaţilor, iar cea neagră, era considerată alimentul săracilor.

Factorii de risc specifici igienei industriale sunt: zgomotul, vibratiile, agentii chimici si agentii biologici.

A. ZGOMOTUL

In sectorul morarit si panificatie, datorita gradului de mecanizare ridicat, zgomotul este prezent aproape in toate etapele procesului de productie.

Angajatorul trebuie sa evalueze nivelurile de zgomot la care sunt expusi lucratorii si sa aplice masurile de prevenire rezultate din evaluare. Pentru aceasta, este necesara realizarea masuratorilor corespunzatoare.

Expunerea continua la zgomot poate avea diferite efecte asupra angajatului, dintre care amintim:

• Efecte auditive, ca pierderea temporara sau permanenta a auzului.

• Efecte neauditive, ca efecte fiziologice (dereglari de somn, cresterea tensiunii arteriale, probleme digestive), dificultate pentru a comunica, diminuarea randamentului, etc.

Atunci cand nivelul zilnic echivalent depaseste valoarea limita inferioara de expunere de 80 dB, firma trebuie sa aplice urmatoarele masuri:

• Evaluarea expunerii la zgomot la fiecare 3 ani.

• Controlul medical al functiei auditive a angajatilor la fiecare 5 ani.

• Oferirea de echipamente de protectie auditiva angajatilor care vor solicita acest lucru.

• Informarea angajatilor cu privire la rezultatele evaluarii nivelului de zgomot, a controalelor medicale, a riscurilor potentiale pentru auzul lor si necesitatea utilizarii echipamentelor de protectie auditiva.

• Semnalizarea spatiilor de lucru cu un semn corespunzator pentru riscul de expunere la zgomot.

B. VIBRATII

Riscul de expunere la vibratii in sectorul morarit si panificatie este derivat in principal din utilizarea vehiculelor, dar si in zonele de macinare si cernere specifice doar activitatii de morarit.

Conform HG 1876/2006, capitolul II, sectiune 1, art. 7, angajatorul trebuie sa evalueze nivelurile de vibratii mecanice la care sunt expusi lucratorii si aplice masurile de prevenire rezultate din evaluare. Pentru aceasta, este necesara realizarea masuratorilor corespunzatoare.

In aceasta act normativ sunt specificate si valorile care presupun adoptarea de masuri preventive, precum si valorile limita de expunere la vibratii atat la cele care afecteaza intreg organismul cat si la cele care afecteaza sistemul mana-brat.

Expunerea la vibratii poate produce diferite efecte asupra sanatatii angajatului, pe langa faptul ca pot fi un impediment in desfasurarea sarcinilor sale de serviciu. Efectele vibratiilor pot aparea dupa o scurta expunere, de obicei disparand dupa putin timp sau pot aparea dupa cativa ani datorita efectului de expunere prelungita la acestea, efectele putandu-se croniciza.

Efectele expunerii la vibratii pot fi vasculare, osteoarticulare, nervoase (insomnie, nesiguranta, senzatie de oboseala), musculare, afectiuni ale sistemului circulator si urologic, expunerea concomitenta la frig putand potenta efectele.

De aceea este necesara adoptarea de masuri de prevenire si protectie in functie de rezultatele obtinute in urma evaluarii.

Daca nivelul de expunere zilnica depaseste valoarea de expunere care determina o actiune este necesara desfasurarea urmatoarelor actiuni: stabilirea si executia unui program de masuri preventive ce au ca scop reducerea la minim a gradului de expunere la vibratii:

• Desfasurarea unui program de intretinere preventiva a utilajelor: inlocuirea pieselor uzate, verificarea starii lagarelor si a angrenajelor si inlocuirea lor daca se constata ca sunt defecte, verificarea ca presiunea din pneuri sa fie corecta, etc.

• Inlocuirea, in limita posibilitatilor, a acelor utilaje care produc un nivel ridicat de vibratii si care nu admit modificari in vederea reducerii vibratiilor mecanice. Introducerea de sisteme de amortizare si suspensie a scaunelor si a cabinelor mijloacelor de transport.

• Selectarea pneurilor antivibratii pentru echipamentele si vehiculele de transport.