Scopul și necesitatea odorizării gazelor naturale

1.SCOPUL SI NECESITATEA ODORIZARII GAZELOR NATURALE

Pentru evitarea formarii amestecurilor explozive , in cazul scaparii gazelor naturale din conducte , este necesara depistarea scaparilor de gaze si a acumularilor lor in incinte inchise.

Ratiunile acestei prevederi sunt :

-asigurarea utilizatorilor , in genere a locuitorilor si imobilelor de tot felul , contra oricaror riscuri de asfixie , incendiu sau explozie , prin decelarea prezentei gazelor;

-reducerea sau evitarea pierderilor de gaze , prin scapari , prin aceasta micsorandu-se si riscul de producere de accidente.

Pentru depistarea scaparilor de gaze din conductele de distributie exista diferite metode de detectie si control metode cere , insa , pentru acumularile din incaperile consumatorilor nu sunt aplicabile.

Mijloacele la care se face apel pentru evidentierea prezentei gazelor intr-o incinta inchisa se bazeaza pe:

-instrumente si aparate de detectie si alarmare

-substante care , introduse in gaze , provoaca persoanelor , care se gasesc in incintele in care se produc scapari de gaze , senzatii de natura sa le puna in garda si sa le alarmeze.

Insrumentele si aparatele de detentie si alarmare nu constituie o solutie generala si definitiva chiar atunci cand sunt perfecte din punct de vedere al sigurantei oferite utilizatorului.

Aceste instrumente nu pot ajunge la o utilizare universala datorita servitutilor lor: costuri de instalare si intretinere ridicate , pentru asigurarea functionarii acestora fiind necesara controlarea lor periodica.In plus , ele presupun un minimum de instructie cu consumatorii de gaze . Pentru aceste motive , majoritatea Distributiilor de gaze , din toate tarile , au recurs la solutia a doua , adica la introducerea , in gaze , de substante avertizoare (odoranti) pentru socarea printr-un miros puternic si caracteristic a senzorilor olfactivi ai persoanelor.Astfel de substante se introduc si in gazele care au un miros propriu, insuficient de puternic pentru depistarea la timp a scaparilor de gaze , mai ales la gazele petroliere lichefiate (GPL), care sunt inodore.

Se mentioneaza ca , in prezent , odorizarea nu ofera garantii absolute contra accidentelor care pot survenii in anumite conditii particulare, de exemplu de-a pune-n garda si a alarma o persoana adormita sau una cu simtul mirosului afectat sau viciat.

2.ALEGEREA ODORIZANTULUI

Pentru alegerea optima a unui odorizant trebuie sa se tina cont de mai multi factori :

Calitatea odorizantului.

Tipul retelei de odorizare.

Vârsta retelei de odorizare.

Calitatea gazelor care trebuie odorizate.

Economicitatea odorizantului.

2.1.Calitatea odorizantului

Un odorizant ideal trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

-sa fie detectabil la concentratii joase;

-sa fie din punct de vedere chimic foarte stabil la conditiile de lucru;

-punctele de fierbere si de înghet sa fie joase;

-sa arda complet fara formarea de produse odorante, odorizante sau nocive;

-sa aiba un pret rezonabil si sa fie în mod frecvent (comercial).

O importanta deosebita o are reactivitatea sa chimica. În general sulfurile sunt mai stabile decât mercaptanii, dar au dezavantajul ca au un miros mai scazut.

Cea mai importanta reactie chimica întâlnita la odorizarea gazelor este oxidarea odorizantului. Mercaptanii sunt oxidati la sulfuri în prezenta unor agenti slabi oxidanti, cum ar fi oxizii de fier.În acest caz este corect în a compara reactivitatile relative ale diferitilor odorizanti.

În tabelul nr.2.1, tertiarbutilmercaptanul (TBM) este în mod arbitrar fixat, la o reactivitate relativa, egala cu unitatea.