Acordul nord-american de comerț liber (NAFTA)

1. Definiţie

Acordul Nord-American de Comerţ Liber sau NAFTA este un acord semnat de guvernele din Canada, Mexic, şi Statele Unite ale Americii, crearea unei bloc trilateral comercial din America de Nord. Acordul a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1994. Este înlocuit Canada-Statele Unite acordul de liber schimb între SUA şi Canada. În ceea ce priveşte paritatea puterii de cumpărare PIB-ul a membrilor săi, din 2007, blocul comercial este cel mai mare din lume şi al doilea cel mai mare prin comparaţie a PIB-ul nominal .

Acordul Nord-American de Comerţ Liber (NAFTA) are două suplimente, America de Nord Acordul Asupra Mediului de Cooperare (NAAEC) şi America de Nord Acordul de Cooperare privind Munca (NAALC).

2. Negocieri

În urma negocierilor diplomatice, datând din 1986, între cele trei naţiuni, liderii s-au întâlnit în San Antonio, Texas, la 17 decembrie 1992, să semneze NAFTA. Preşedintele american George W. Bush, prim-ministrul canadian Brian Mulroney şi preşedintele mexican Carlos Salinas, fiecare responsabil de iniţierea şi promovarea acordului, ceremonial semnat-o. Acordul apoi fiind necesar să fie rectificat legislativ pe fiecare ramură.

3. Scop

Scopul NAFTA a fost de a elimina barierele comerciale şi a investiţiilor între Statele Unite, Canada şi Mexic. Punerea în aplicare a NAFTA la 1 ianuarie 1994, a dus eliminarea imediată a tarifelor pe mai mult de jumătate din importurile americane din Mexic şi mai mult de o treime din exporturile SUA către Mexic. În termen de 10 de ani de la punerea în aplicare a acordului, toate tarifele SUA-Mexic au fost eliminate, cu excepţia unor tarife agricole, exporturile SUA către Mexic, care urmau să fie eliminate treptat în 15 ani. Majoritatea schimburilor comerciale SUA-Canada a fost deja scutite de taxe vamale. NAFTA, de asemenea, caută să elimine barierele comerciale tarifare.

NAFTA acoperă o piață de 375 milioane de consumatori, cu perspectiva extinderii și mai spre sudul continentului american, și o suprafață de 21,3 milioane km². Scopul acestui acord este liberalizarea în 10 ani a comerțului cu produse și servicii, prin eliminarea barierelor tarifare și netarifare între părți și prin liberalizarea investițiilor intra-zonale.

3.1.Domeniile vizate de NAFTA sunt următoarele:

a) Comerțul cu bunuri materiale: În decurs de 10 ani, urmează a fi înlăturate toate taxele vamale aplicabile produselor considerate ca „nord-americane”, în conformitate cu regulile de origine, astfel ca în anul 2004 să se formeze o vastă piață liberă.

b) Comerțul cu servicii: Serviciile dețin un loc important în comerțul din zonă - supus tratamentului național.

c) Investițiile directe de capital - liberalizare.

d) Alte dispoziții se referă la următoarele: regulile de concurență, proprietatea intelectuală, sejurul temporar al oamenilor de afaceri, anumite aspecte privitoare la protecția mediului.

3.2. Constatări şi istoric:

• NAFTA este un acord de liber schimb de mare anvergură.

• Model de cooperare de tip interguvernamental, fără a avea organisme supranaționale.

• Nu are obiective de natură politică.

O incursiune în istoria relativ recentă a relațiilor intra-nord-americane evidențiază că NAFTA este, într-un fel, o urmare firească a credinței nestrămutate în forța comerțului și investițiilor libere. NAFTA apare ca o abordare modernă și o continuitate a drumului deschis în perioada postbelică a doi precursori celebri: Autopact și FTA. Experții au considerat Autopact drept un model pentru un acord sectorial de comerț liber. Autopact, semnat în 1965 între Canada și SUA, a eliminat taxele vamale pentru autoturismele fabricate în una din cele două țări și expediate în cealaltă țară. Aceasta a permis producătorilor de autoturisme din ambele țări să-și programeze mai bine producția. Granița dintre SUA și Canada a înregistrat în 1995 un flux reciproc de schimburi cu autovehicule și componente auto de circa 70 mld. USD. Practic, un sfert din schimburile intra-nord-americane (exclusiv Mexic) sunt reprezentate în prezent de schimburile de autovehicule și componente auto.

Uzinele canadiene au avut posibilitatea de a se specializa în câteva modele de autoturisme, cea mai mare parte a producției lor fiind trimisă în SUA în schimbul unor modele care nu se produceau în Canada. În perioada 1965 – 1985 a avut loc o revoluție în atitudinea oamenilor de afaceri din Canada față de comerțul liber cu SUA; aceasta a fost considerată într-o măsura crescândă drept cea mai bună speranță pentru a deveni competitiv în economia mondială. Anul 1985 marchează inițierea informală a negocierilor Canada – SUA pentru un acord general de comerț liber. Acesta intra în vigoare începând cu 1 ianuarie 1991.