Amenințări pentru Comerțul Electronic

Abstract

Internetul este o reţea vastă şi pentru că nimeni nu poate controla nodurile prin care se realizează traficul pe Internet, apar mereu situaţii riscante, în urma cărora pot fi divulgate informaţii personale, pot fi afectate documente economice esenţiale pentru buna desfăşurare a tranzacţiilor şi chiar pot fi furate şi pierdute mesaje importante.

Introducere

Pe 3 noiembrie 1988, mii de operatori de calculatoare şi administratori de sistem de pe teritoriul Statelor Unite ale Americii au venit la lucru şi şi-au găsit sistemele inoperabile. Catatonic la prima vedere, calculatoarele nu răspundeau indiferent ce încercau administratorii de reţea să le facă.

Acest eveniment dezastruos a fost în cele din urmă legat de un tânăr student în vârstă de 23 de ani, absolvent al universităţii Cornell, pe nume Robert Morris Jr., care a pus în circulaţie pe Internet aşa numitul “vierme de Internet” sau “worm”. Astfel, atacul său a fost considerat unul dintre cele mai infame dintre toate câte au fost lansate vreodată. Viermele a dus la încetinirea semnificativă a mii de computere de pe întreg teritoriul Statelor Unite şi chiar la întârzierea procesului de producţie.

Programul a străbătut întreaga lume în doar câteva minute, exploatând o “scăpare” a programului de e-mail Unix, numit sendmail şi reuşind să infecteze peste 6200 de calculatoare (10% dintre calculatoarele conectate la Internet la momentul respectiv). Pe măsura răspândirii ştirii despre incident, o serie de site-uri care nu fuseseră încă infectate s-au deconectat singure de la Internet. Costul exact rezultat în urma acestui eveniment nu a putut fi calculat însă o serie de surse au estimat ca pierderea suferită de către companii ca urmare a încetinirii producţiei a fost de aproximativ 24 milioane de dolari iar costurile directe pentru eradicarea virusului şi restaurarea calculatoarelor au depăşit 40 de milioane de dolari.

Experţii care au studiat viermele au descoperit că acesta nu conţinea nici o secvenţă de cod cu caracter distructiv dar că acesta a produs atât de multe pagube prin dezvoltarea necontrolată, asemeni cancerului, în cadrul fiecărui sistem de operare, absorbind, într-un final, toate resursele calculatorului.

Viermele a fost ca un duş rece pentru întreaga comunitate de calculatoare. De la acel atac, securitatea electronică a căpătat o importanţă deosebită în achiziţiile hardware şi software precum şi în toate planurile de dezvoltare a reţelelor de calculatoare.

O scurtă privire asupra problemei securităţii mediului comercial electronic

La începuturile Internetului, poşta electronică era una dintre cele mai populare aplicaţii. De la apariţia e-mail-ului, oamenii şi-au făcut mereu griji că o companie concurentă ar putea intercepta mesajele trimise electronic şi le-ar putea folosi pe post de arme. Un alt motiv de îngrijorare îl constituia şi faptul că o simplă corespondeţă personală – de exemplu, o scurtă trecere în revistă a evenimentelor care au avut loc în weekend – putea fi citită de către şef, cu repercusiuni negative. La momentul respectiv, acestea erau temeri destul de importante şi, mai ales, deosebit de realiste. Astăzi, miza este însă mult mai mare. Internetul putem spune că s-a maturizat şi inclusiv felul oamenilor de a-l folosi s-a schimbat. Consecinţele interceptării ilegale a corespondenţei electronice şi a accesului neautorizat la sistemele informatice ale unei companii astăzi pot fi mult mai grave decât în trecut. În acest context, comerţul electronic aduce în prim – plan o serie de aspecte vizând securitatea tranzacţiilor online.

Una din preocupările principale ale celor care au făcut comerţ online pentru prima dată a fost că numerele credit card-urilor lor ar putea fi expuse unui număr foarte mare de indivizi pe măsură ce ei se avântă în necunoscut. Totuşi, acest lucru nu a făcut altceva decât să readucă în atenţie unul dintre cele mai vechi temeri ale cumpărătorilor privind achiziţiile cu cărţi de credit prin telefon. Îngrijorarea majoră era dacă persoana de la celalalt capăt al firului reprezenta încredere în momentul în care i se încredinţa numărul cardului de credit. Cu toate acestea, astăzi lumea preferă mai degrabă sa divulge informaţiile personale cuiva necunoscut la telefon decât să facă acest lucru pe Internet.