Bariere Netarifare

BARIERE NETARIFARE

Barierele netarifare reprezintǎ un ansamblu de mǎsuri de politici comerciale care impiedicǎ, limiteazǎ sau distanţeazǎ fluxurile interne de bunuri şi servicii, iar scopul principal este de a apǎra piaţa naţionalǎ de concurenţa strǎinǎ, şi/ sau de a echilibra balanţa de plǎţi.

Particularitǎţi

- are domenii diferite de aplicabilitate

- o mare diversitate de tipuri cu grad diferit de protecţie sau de discriminare a mǎrfurilor

- sunt greu de cunoscut de cǎtre exportatori

- pot acţiona la orice stadiu din circulaţia mǎrfurilor pe parcursul internaţional

- se cunosc peste 2000 de tipuri de bariere netarifare

Exemple de produse afectate de aceste bariere :

- confecţii – 63%

- vehicule – 55%

- oţelul – 53%

- textile – 39%

- alimente – 36%

- încǎlţǎminte – 20%

Politica comercială netarifară

Aspecte introductive

În afara tarifului vamal, statele aplică un complex de măsuri şi reglementări pentru a proteja piaţa internă de concurenţa străină. Sunt identificate circa 2000 de astfel de obstacole netarifare care pot urmări marfa importată de la exportator şi până la consumatorul final (deci astfel de măsuri nu se limitează doar în vamă); uneori acestea devin obstacole mai mari în calea importului decât taxele vamale prevăzute în tarif vamal (chiar de nivel ridicat).

Astfel de bariere (obstacole) netarifare sunt greu de identificat şi negociat

de către state. În general, GATT-ul le clasifică în cinci grupe, deşi delimitarea este preponderent

metodologică:

1. bariere ce implică o limitare cantitativă directă a importurilor;

2. bariere ce implică limitarea indirectă a importurilor prin mecanismul preţurilor;

3. bariere ce decurg din formalităţile vamale şi administrative la import;

4. bariere ce decurg din participarea statului în activităţile comerciale;

5. obstacole tehnice decurgând din standardele aplicate produselor importate şi celor indigene.

1. Bariere netarifare ce implică o limitare cantitativă directă a importurilor

Acest tip de bariere, ce implică limitarea cantitativă directă a importurilor, sunt negociate prin acorduri (convenţii) internaţionale între statele participante. Se include în această categorie:

a) Interdicţiile (prohibiţiile) la import: sunt mijlocul cel mai radical de protecţie, când se interzice total sau parţial, pe timp limitat sau nelimitat, importul unor produse sau grupe de produse. Motivele sunt politice sau economice şi se materializează prin refuzul organismelor de stat de a elibera licenţa de import la acele produse. În cadrul CEE se aplică interdicţii selective şi temporare la import, mai ales la unele produse agricole realizate de comunitate.

b) Contingentele de import: sunt plafoane maxime, stabilite cantitativ sau valoric, la importul unor produse sau grupe de produse, pe perioade limitate de timp. Contingentele la import pot fi de două feluri:

– globale, fără a repartiza importul respectiv pe ţări de provenienţă;

– bilaterale, când se precizează ţara de provenienţă (se pot conveni ca anexă la acordul

comercial bilateral).

Ca si analogie cu taxa vamala, observam ca se comporta im mod asemanator : prin impunerea oricareia din ele, pretul creste, cantitatea ceruta scade, cantitatea oferita de producatorii locali creste si cantitatea importata scade.

Diferenta dintre ele apare la venitul care apare dupa vanzarea produsului. Daca din taxa vamala statul are un venit cert, taxa in sine, in cazul contingentului venitul este al importatorilor care in conjunctura unei cantitati limitate, pot creste pretul ; un al doilea venit il inregistreaza exportatorul, iar doar in unele cazuri statul importator.