Caracterizarea comerțului în Indonezia

POLITICI COMERCIALE SI PRACTICI DE MASURA:

1. Introducere :

De la ultima revizuire a politicii sale comerciale, în 2003, Indonezia a continuat eforturile sale de a accelera ritmul economiei sale prin eliminarea constrângerilor impuse asupra schimburilor comerciale, de investiţii şi de producţie, precum şi simplificare a formalităţilor la frontieră.

Tariful rămâne principalul instrument de politică comercială, în Indonezia, cu toate că acestea reprezintă o sursă de venituri relativ mici de impozitare, reprezentând doar peste 4 la sută din total. În medie, MFN tarifare aplicate în 2006, 9-5 la sută, a scăzut din anul 2004 (9,9 la sută), Indonezia, atunci când a adoptat o nouă clasificare pentru MFN (cu excepţia ASEAN), care a crescut la peste 11 000 de numărul de linii tarifare (până 48 la suta). MFN aplicate este de 9.2 la suta pentru produsele industriale şi de 11.4 la suta pentru importurile agricole. De taxe vamale sunt, mai mult de 75 la sută în intervalul de la zero la 10 de procente. În funcţie de timp pentru a sprijini aceste sectoare, cele mai mari rate sunt în principal de alcool şi de autoturisme.

Pe parcursul perioadei analizate, Indonezia a continuat să se reducă numărul de tarifare linii de produse a căror importurile sunt limitate, un număr care acum se ridică la 141. Interdicţii din motive de sănătate sau alte afecta importurile de pui, orez si sare.

Între 2003 şi 2006, acordare a licenţelor, interdicţiile şi restricţiile la export au fost menţinute pentru a asigura protecţia resurselor naturale şi specii pe cale de dispariţie, de a promova în aval industrii cu valoare adăugată mare, îmbunătăţirea calităţii produselor de export şi pentru a permite unui nivel adecvat de furnizare de produse esenţiale. Doar firmele autorizate înregistrate şi au fost admise la export, produsele care fac obiectul unor măsuri restrictive. Interdicţia privind exportul de cherestea este politica de conservare a pădurilor în Indonezia. În 2005, taxele de export au fost introduse la pieile brute, piei tăbăcite şi cărbune.

Cadrul pentru politica în domeniul concurenţei din Indonezia a intrat în vigoare; cele mai multe cazuri, până în 2006 pare să fie de două ori pe zi concertate în principal legate de achiziţiile publice. Acţiunea continuă în domeniul protecţiei consumatorilor şi în prezent este o responsabilitate împărtăşită şi de guvern şi de organizaţiile non-guvernamentale.

În 2006, un decret prezidenţial a creat o unitate naţională de prevenire a încălcări ale drepturilor de proprietate intelectuală, care este responsabil de coordonarea unui număr de acţiuni strategice majore şi de aplicare a legii.

Masuri care afecteaza direct importurile:

i. Proceduri vamale

Următoarele documente sunt necesare pentru a importa un conosament pentru a indica costul de transport, de o factură comercială care conţin informaţii privind, printre altele, în care cumpărătorul şi vânzătorul, de la data expedierii, natura şi preţul bunuri, originea acestora, costurile de transport şi de asigurare, un certificat de asigurare, de obicei, noi trebuie să apară în cazul în care mărfurile sunt efectuate în Indonezia sau care urmează să fie plasate în antrepozit vamal şi un certificat de origine, în cazul importului de droguri sau medicamente.

Ca parte a eforturilor de îmbunătăţire a climatului investiţional, guvernul a anuntat un set de politici la începutul anului 2006. Un element de pe modernizarea procedurilor vamale Guvernul a luat următoarele angajamente: a) o bună circulaţie a mărfurilor de a accelera procesul de revizuire vamale, facilitarea de prelucrare de mărfuri şi de scădere a costurilor de trecere în indoneziană porturi, şi aduce la şapte zile, în loc de 30 de zile de acum, termenul limită pentru tratamentul de bunuri de capital, b) creşterea rolului vamale zonele de extindere a antrepozite vamale şi automatizarea unele din funcţiile lor, c) locul de muncă în vederea eliminării contrabandei şi fraudelor vamale d) a accelera procesul de înregistrare şi cererea de accize.

ii. Evaluarea în vamă, regulile de origine

Următoarele documente sunt necesare pentru a importa un conosament pentru a indica costul de transport, de o factură comercială care conţin informaţii privind, printre altele, în care cumpărătorul şi vânzătorul, de la data expedierii, natura şi preţul bunuri, originea acestora, costurile de transport şi de asigurare, un certificat de asigurare, de obicei, noi trebuie să apară în cazul în care mărfurile sunt efectuate în Indonezia sau care urmează să fie plasate în antrepozit vamal şi un certificat de origine, în cazul importului de droguri sau medicamente.

Ca parte a eforturilor de îmbunătăţire a climatului investiţional, guvernul a anuntat un set de politici la începutul anului 2006. Un element de pe modernizarea procedurilor vamale. Guvernul a luat următoarele angajamente: a) o bună circulaţie a mărfurilor de a accelera procesul de revizuire vamale, facilitarea de prelucrare de mărfuri şi de scădere a costurilor de trecere în indoneziană porturi, şi aduce la şapte zile, în loc de 30 de zile de acum, termenul limită pentru tratamentul de bunuri de capital, b) creşterea rolului vamale zonele de extindere a antrepozite vamale şi automatizarea unele din funcţiile lor, c) locul de muncă în vederea eliminării contrabandei şi fraudelor vamale d) a accelera procesul de înregistrare şi cererea de accize.

Indonezia este în conformitate cu Acordul OMC privind evaluarea în vamă (art. VII al GATT). Taxele de import, care sunt, de obicei, taxelor ad valorem, se aplică la valoarea CIF mărfurilor importate. Baza de evaluare s-au schimbat în 1997: nu mai este la preţul de piaţă la data de pre-inspecţie, dar valoarea tranzacţiei, plus anumite costuri şi taxe. Se pare, totuşi, la calcularea taxelor pentru unele produse alimentare, vamale, utilizarea arbitrară, o listă de preţ de referinţă în loc de valoarea tranzacţiei.

Potrivit autorităţilor, Indonezia pentru a finaliza propriile norme cu privire la normele preferenţiale de origine în conformitate TPEC din ASEAN şi un acord de liber schimb între China şi ASEAN. Regulile de origine nepreferenţiale de Indonezia de la prevederile din Acordul OMC privind regulile de origine.

iii. Tarife

a) Caracteristici generale

Pentru a clasifica importurilor şi exporturilor, Indonezia utilizează Armonizat de Descriere şi sistemul de codificare. Pentru a menţine angajamentele sale la OMC şi satisface cererea de politica internă, guvernul a efectuat în ultimii ani, de două tipuri de politici care au avut un impact semnificativ asupra nivelului şi taxa de structura. Aceste politici sunt legate de o reducere a taxelor vamale între 1996 şi 2003, şi un program de tarifare armonizare între 2004 şi 2010. Punerea în aplicare a programului de reduceri tarifare a scăzut de la 15,5 la sută în 1995 la 7,2 la suta in 2002, neponderată rata medie de tarifare aplicate efectiv.

La sfârşitul anului 2004, Team Tariful anuntat rezultatele din prima etapă de armonizare a tarifelor, a căror punere în aplicare a început la începutul anului 2005. Aceasta a fost de aproximativ 1 964 de linii, din care 239 au fost modificate: drepturi sporite pentru 96 de linii de produse agricole (orez, peşte, pui, mango, morcovi, tangerine şi flori) şi produse din ceramică, şi de reducere a taxelor pentru 143 linii, unele produse ale industriilor extractive. Cea de-a doua fază, care a acoperit mai mult de 100 de linii tarifare 9 şi a fost finalizat în februarie 2006 sa redus la 9.5 la sută în 2006 de simplu rata medie a tarifelor, cu 59 la sută din linii de subiect la o rată zero sau a taxelor ad valorem de 5 la sută, faţă de 68 la suta din linii în 2002.