Comerțul Intern și Internațional al României Înainte și După 1990

1. COMERŢUL INTERNAŢIONAL AL ROMÂNIEI ÎNAINTE SI DUPĂ 1990

De-a lungul perioadei 1950-1989 imaginea României din punct de vedere economic se schimba radical. Încep sa se produca aproape toate bunurile industriale in aproape toate regiunile ţarii. De la 4% exporturi de masini, utilaje si mijloace de transport in 1950 se ajunge la 30% in 1989, de la 1,3% exporturi de marfuri industrial de larg profilului economiei din „agrar” consum in 1950 la 18% în 1989, iar pe de alta parte importul de bunuri de larg consum a coborât deliberat de la 10% în 1950 la 3% în 1989. Se poate spune ca a fost realizata transformarea profilului economiei din agrar in industrial-agrar.

În 1989, deschiderea economiei noastre spre exterior si trecerea ei la mecanismele de piața impun intensificarea participarii României la organizaţiile si organismele economice internaţionale, precum si la sistemele multilaterale de reglementare acomertului. La formarea, in anul 1989, a excedentului contului curent pe relatia devize convertibile a contribuit continuarea unor exporturi de produse romaneşti neeficiente, cu un curs de revenire cu mult peste cel mediu de 20.08 lei/dolar, realizat in anul 1989,cum ar fi: televizoare alb-negru- 52.18 lei/dolar, radio-receptoare- 57.82 lei/dolar, lampi electrice cu incandescenta- 38.58 lei/dolar, pasta de tomate- 38.50lei/dolar,si altele, precum si limitarea importului numai la materii prime, materiale si combustibili pentru productie. În anul 1989, din activitatea de prelucrare a ţiţeiului din import- 15.3 milioane tone, in valoare de 1.8 miliarde dolari- pentru export de produse petroliere, au ramas la31 decembrie 1989 obligaţii de plata catre furnizorii straini in suma de 402.6 milioane dolari. Aceste obligaţii de plata urmau sa fie achitate parţial din stocul de produse petroliere destinate exportului, care dupa evidentele Întreprinderii de Comert Exterior Petrol-export-import si a randamentelor raportate in anul 1989, are la 31 decembrie 1989 de 928.1 mii tone- aproximativ 141 milioane dolari. Ca urmare a masurilor adoptate imediat dupa 22 decembrie 1989, in perioada de prelungire a execuţiei bugetare s-a decontat din “fondul pentru subventionarea diferenţei dintre valorile in lei ale exporturilor si importurilor României la preţurile si tarifele interne formate ale legii si valoarea externa a acestora, transformata in lei la cursul comercial” suma de 9.1 miliarde lei, reprezentând influenţe financiare rezultate prinexportul unor marfuri in anii 1988-1989. Din punct de vedere al exportului României pe locuitor, in anul 1988, comparative cu celelalte tari europene, România deţine locul 22 cu un export de aproximativ 450$ pe locuitor. În anul 1988 aceasta medie era de peste patru ori mai mica decat media ţarilor europene si de circa opt ori mai mica decat media statelor dezvoltate din Europa.

2. COMERŢUL INTERN AL ROMÂNIEI ÎNAINTE SI DUPĂ 1990

Situaţia financiara a României la 31 decembrie 1989 reflecta rezultatele activitaţii economice desfasurate in condiţiile unui centralism birocratic excesiv, in care repartizarea si utilizarea resurselor materiale, de forta de munca, valutare si financiare au fost subordonate realizarii obiectivelor de plan stabilite in mod voluntarist. Aceste rezultate s-au concretizat intr-o eficienţa scazuta, in continuă deteriorare, a economiei naţionale si in dezechilibre financiare acumulate an de an. Unele dintre aceste dezechilibre au fost raportate, pentru prima data, la adevarata lor dimensiune, prin bilanţurile contabile ale unitaţilor economice pe anul 1989.In pofida numeroaselor programe de reducere a costurilor totale de producţie, indicatorii de caracterizare a eficienţei economiei romaneşti, atat la nivel macro, cat si micro economic, au evidenţiat in ultimele doua decenii (1970-1989) o inrautaţire a carei rezultantă finala s-a repercutat asupra nivelului de trai al populaţiei. Totodată dacă în anii

1975-1980 ponderea României în comerţul mondial era de circa 0,6-0,7, în anii 1988-1989 acesta scăzuse la 0,4 %, în anul 1994 la 0,14%, iar în anii1997-2000 la circa 0,18-0,2%.Cu asemenea ponderi, România ocupa în 1988 locul 38 în exportul mondial, iar în 1999 doar locul 60.Aceşti indicatori arată o puternică degradare a poziţie României în general în economia mondială şi în special în comerţul internaţional.