Comerțul internațional al Rusiei

I.PREZENTARE GENERALA

DATE GENERALE

1.Denumirea oficiala: Federaţia Rusă

2.Pozitia geografică: Federatia Rusa este situata pe doua continente, Europa si Asia, avand urmatorii vecini:

- la N-V- Norvegia si Finlanda

- la V- Polonia, Estonia, Letonia, Lituania , Belarus

- la S-V- Ucraina

- la S- Georgia, Azerbaidjan, Kazahstan

- la S-E- China, Mongolia, R.P.D.Coreana.

3. Suprafata: 17.075.400 Km² (locul 1 in lume).

4. Populatia: 142,2 milioane de locuitori (la 1 decembrie 2006) - locul 6 in lume. Densitatea medie este de 8,5 locuitori la km. patrat, iar in zona europeana de 25 locuitori la km. patrat.

5. Capitala: Moscova. Principalele orase: Sankt Petersburg, Nijnii-Novgorod, Novosibirsk, Ekaterinburg, Samara, Omsk, Celiabinsk, Ufa, Kazan, Perm, Rostov pe Don.

6. Limba oficiala: rusa.

7. Sarbatori: Ziua Nationala: 12 iunie (Ziua Independentei – 1990); 1-2 ianuarie, 8 martie, 1 mai, 9 mai (Ziua Victoriei), 22 august (Ziua Drapelului), 6 noiembrie (Ziua Reconcilierii), 12 decembrie (Ziua Constitutiei), religioase: Craciun (7 ianuarie), Paste (dupa calendarul ortodox). Zile libere: sambata, duminica si sarbatori.

8. Moneda nationala: rubla. Subdiviziune: copeika (1 rublă – 100 copeici). Cursul este fluctuant. In prezent, cursul este de 25,8 – 26,40 ruble /1$.

9.Structura de stat

Rusia este o federatie, compusa din 89 subiecti federali.

• Forma de guvernamant: republica prezidentiala.

• Seful statului: presedinte.

• Parlamentul, bicameral, este compus din: camera superioara - Consiliul Federatiei (cuprinde cate 2 reprezentanti din fiecare subiect al Federatiei Ruse) si camera inferioara - Duma de Stat (450 deputati).

• Structura administrativa: Impartirea administrativ-teritoriala a Federatiei Ruse cuprinde: 21 republici, 6 tinuturi, 49 regiuni, 10 districte autonome, 1 regiune autonomă (Birobidzhan), 2 orase cu statut de subiecti ai Federatiei (Moscova, Sankt-Petersburg), 1867 raioane, 1092 orase, 329 raioane si districte orasenesti, 1875 sate de tip urban.

IMPARTIREA ADMINISTRATIVA

Diviziunile administrative ale Federaţiei Ruse

Federaţia Rusă este compusă din mai multe entităţi federale – un total de 88 de componente constituente. Acestea sunt:

• 21 de republici federale, care se bucură de un mare grad de autonomie, în interiorul federaţiei, în cele mai multe probleme ale politicii interne şi care corespund în general minorităţilor etnice ale Rusiei;

• 48 de oblasturi (regiuni);

• 7 kraine (ţinuturi);

• 9 okruguri (raioane) autonome ;

• o oblast (regiune) autonomă.

În plus, mai există două oraşe federale – Moscova şi Sankt Petersburg. De curând au mai fost adăugate şapte districte federale extinse, patru în Europa şi trei în Asia, între diviziunile de mai sus şi nivelul naţional.

Rusia este formată din 88 de subiecte (în limba rusă: субъе́кт(ы) - subiekt(î)). Aceste subiecte au drepturi federale egale, în sensul că au reprezentare egală – câte doi delegaţi fiecare – în Sovietul Federaţiei Ruse (camera superioară a parlamentului rus). Totuşi, subiectele se bucură de grade diferite de autonomie. Okrugurile (districtele) autonome, deşi sunt subiecte federale de drept, sunt, de asemenea, parte a altor subiecte federale. Okrugul Autonom Ciukotka este singura excepţie a acestei reguli.

GEOGRAFIA SI CLIMA

Federaţia Rusă se întinde de-a lungul a celei mai mari părţi nordice a supercontinentului euroasiatic. Deşi în acest teritoriu se află o bună parte a zonelor arctice şi subarctice, aici este mai puţină populaţie, activitate economică şi varietate fizică decât în alte ţări. Marile întinderi din partea de sud a acestor regiuni cuprind o mare varietate de privelişti şi tipuri climatice. Cea mai mare parte a pământurilor ruseşti din această zonă are climat continental şi arctic. Rusia este cea mai rece ţară din lume. Temperatura medie anuală este de −5,5 °C (22°F). Pentru comparaţie, temperatura medie anuală din Islanda este de 1,2 °C (34 °F), iar cea corespunzătoare din Suedia este de 4 °C (39 °F), deşi mai trebuie spus că marea varietate a climatelor din Rusia face aceste comparaţii mai puţin edificatoare.

Cea mai mare parte a ţării este formată din câmpii vaste, atât în partea europeană cât şi în cea asiatică, aceasta din urmă fiind cunoscută cu numele generic de Siberia. Aceste câmpii sunt, în mod predominant, stepe în sud, iar în nord sunt câmpii acoperite cu păduri şi cu tundră pe coasta nordică. Permafrostul (zone din Siberia şi Orientul Îndepărtat) ocupă mai mult de jumătate din teritoriul Rusiei. Lanţurile muntoase sunt întâlnite de-a lungul frontierelor de sud, aşa cum sunt: Munţii Caucaz (cu Muntele Elbrus, 5.633m, cel mai înalt vârf din Rusia şi Europa); Munţii Altai; Munţii Verhoiansk şi vulcanii din Peninsula Kamceatka. În zona centrală se află Munţii Ural, un lanţ muntos care se întinde de la nord la sud şi care împarte în mod convenţional Eurasia în două continente, cel european şi asiatic.

Rusia are un litoral foarte extins, de peste 37.000 km de-a lungul Oceanului Arctic şi a celui Pacific, ca şi de-a lungul unor mări închise sau semiînchise, precum Marea Baltică, Marea Neagră sau Marea Caspică. Cele mai importante insule ruseşti sunt Novaia Zemlia şi Teritoriul Franz Jozef, Insulele Novosibirsk, Insula Wrangel, Insulele Kurile şi Sahalin.

În Rusia se află câteva dintre cele mai mari râuri, ca lungime şi/sau ca debit din lume. Pentru mai multe amănunte vezi şi Râurile Rusiei.

Printre cele mai importante lacuri din Rusia se numără Lacul Baikal (lacul cel mai adânc, cu cel mai mare volum de apă dulce din lume), Lacul Ladoga şi Lacul Onega.

ECONOMIA

Harta reţelei de foarte înaltă tensiune în timpul perioadei sovietice.

La mai mult de un deceniu de la prăbuşirea Uniunii Sovietice din 1991, Rusia încearcă, în continuare, să edifice o economie de piaţă funcţională şi să atingă o creştere economică mai ridicată.

După dizolvarea URSS-ului, primele semne ale refacerii economice au apărut în Rusia, în 1997, arătând influenţele economiei de piaţă. Totuşi, în acel an, criza financiară asiatică a culminat în august, în Rusia, cu deprecierea rublei. Au urmat creşterea datoriei publice şi scăderea nivelului de trai pentru cea mai mare parte a populaţiei. În anul următor, 1998, recesiunea a continuat.

În 1999, economia a început să se refacă. Această refacere a fost favorizată de o rublă slabă, care a scumpit importurile şi a stimulat exporturile. În 1999-2005, creşterea produsului intern brut a fost de aproximativ 6,7%, în special datorită creşterii preţului petrolului, continuării politicii rublei slabe, dar şi creşterii producţiei industriale. În momentul de faţă, Rusia are un excedent comercial uriaş, datorat barierelor protecţioniste la importuri şi corupţiei locale care împiedică intreprinderile mici şi mijlocii străine să importe produse ruseşti fără intermedierea firmelor locale.

Dezvoltarea economică a ţării a fost extrem de inegală: regiunea Moscovei contribuie cu o treime din produsul intern brut, în condiţiile în care în regiune este concentrată numai o zecime din populaţia ţării.