Contractul de Comision

- Definiţie

„Comisionul” este un contract având ca obiect tratarea de afaceri comerciale de către comisionar pe socoteala comitentului” (art. 405 Cod comercial).

Contractul de comision, ca operaţie de sine stătătoare, se caracterizează prin faptul că intermediarul (comisionarul) are două categorii de obligaţii:

- Obligaţii care izvorăsc din relaţiile cu terţii;

- Obligaţii faţă de domitent.

În raporturile dintre comisionar şi comitent se aplică regula mandatului. Deşi de afacerea încheiată de comisionar profită comitentul, totuşi acesta din urmă, neavând raporturi contractuale cu terţii, nu poate fi obligat să exectue îndatoririle asumate de comisionar.

- Caractere juridice

Contractul de comision prezintă următoarele caractere juridice: este un contract bilateral, cu titlu oneros, el neputând fi revocat pe cale unilaterală.

Comisionarul este plătit pentru serviciile făcute comitentului cu o sumă de bani, numită comision, care se stabileşte fie sub forma unei sume fixe, fie procentual, calculat la cifra de afaceri pe care o realizează comisionarul în raportul cu terţii (comisionarul beneficiază, ca şi mandatarul, de privilegiul special şi de dreptul de retenţie asupra bunurilor comitentului până la încasarea sumelor de bani ce i se cuvin).

- Efectele contractului de comision

- Obligaţiile comisionarului

Comisionarul este obligat să respecte dispoziţiile date de comitent, în limita puterilor conferite.

În articolul 406 Cod comercial se prevede: „Comisionarul este dirct obligat către persoana cu care a contractat ca şi cum afacerea ar fi a sa proprie”.

Pentru încheierea contractului între comisionar şi terţi nu se stabilesc raporturi juridice între comitent şi terţi, astfel încât acţiunile comisionarului către terţi pot fi cedate comitentului.De regulă, comisionarul este răspunzător faţă de comitent pentru încheierea actelor juridice cu terîii, nu şi pentru executarea lor, afară de conventia contrară.

În mod exceptional în contractul de comision se poate stipula o obligatie de garanţie a executării contractului din partea comisionarului sub forma clauzei „star del credere” sau „du croire” (garanţia solvabilităţii). Prin această clauză comisionarul se obliga să răspundă faţă de comitent pentru ipoteza in care terţul refuză să-şi plătească obligatiile sau este insolvabil.

În schimbul garanţiei executării obligatiei, comisionarul are dreptul la o remuneraţie deosebită, cu comision special pentru garanţii sau „pentru credit”, denumită provizion sau proviziune.

Cât priveste natura juridică a clauzei star del credere, aceasta este obiectul unei controverse juridice in doctrină. Fiind considerată clauză de asigurare pentru insolvabilitate, este considerată garanţie de sine stătătoare sau cauţiune.

Comisionarul nu poate face operatiuni de vânzare pe credit pe socoteala comitentului

Această regulă se justifică prin existenţa limitelor împuternicirii date. Comitentul trebuie sa aibă siguranţa încheierii la termenul convenit sau convenabil, a tuturor afacerilor incheiate cu o altă persoană pe contul său.

Dacă nesocoteşte această regulă, riscurile de insolvabilitate ale terţului vor fi suportate de comisionar.

Momentul transmiterii dreptului de proprietate asupra mărfurilor şi obiectelor care rezulă din operaţiune

În cazul în care comisionarul vinde mărfuri predate de comitent, comisionarul devine proprietar asupra sumelor de bani încasate de la terţ şi rămâne obligat faţă de comitent, ca orice debitor.

Comisionarul este obligat să dea socoteală comitentului asupra îndeplinirii mandatului primit

Acesta trebuie să-l informeze pe comitent asupra tuturor împrejurărilor şi operaţiunilor de natură să modifice împuternicirea primită.

Comisionarul este ţinut să-şi îndeplinească obligaţiile cu bună-credinţă şi diligenţa unui profesionist

Comisionarul trebuie să depună o diligenţă sporită, cerută unui profesionist, acţionând cu bună-credinţă.