Criterii de Evaluare a Competitivității Internaționale

Studiul macroeconomic al competitivităţii îţi propune definirea şi analiza competitivităţii îşi propune definirea şi analiza competitivităţii la scară naţională, permiţând ierarhizarea ţărilor din punct de vedere al competitivităţii şi evaluarea capacităţii lor de a garanta un standard de viaţă ridicat.

Efectuarea unor astfel de studii este asumată de o serie de organizaţii internaţionale printre care se numără:

- Forumul economic mondial

- Instititutul Internaţional pentru Managementul Dezvoltării şi

- Banca Mondială

Asemenea instituţii analizează problematica competitivităţii la nivel macroeconomic naţional şi internaţional evaluând competitivitatea pe ţări şi realizând o ierarhizare, care permite identificarea destinaţiilor cele mai atractive pentru investitorii străini.

Toate aceste instituţii pornesc de la premisa că sfera conceptului de competitivitate nu poate fi redusă numai la PIB, ci ea sintetizează eficacitatea pe mai multe paliere, respectiv: politic, instituţional, economic, tehnico-ştiinţific etc.

Competitivitatea naţională este rezultanta efectului cumulativ al unui set de factori, de politici şi de instituţii, care determină productivitatea factorilor şi, în ultimă instanţă creşterea economică şi ameliorarea bunăstării.

Institutul pentru Managementul Dezvoltării elaborează „The World Competitiveness Yearbook” (Anuarul Competitivităţii Mondiale) în care evaluează şi ierarhizează ţările după nivelul de competitivitate evaluat pe baza a peste 300 de criterii, clasificate pe următoarele patru categorii majore:

I Performanţa economică estimată în principal din perspectiva următoarelor considerente:

- prosperitatea unei naţiuni reflectă performanţele economice anterioare;

- libera concurenţă condiţionează calitatea superioară a rezultatelor economice

- competitivitatea pe pieţele internaţionale depinde de intensitatea concurenţei naţionale şi de competitivitatea firmelor autohtone;

- deschiderea spre exterior stimulează alocarea mai eficientă a resurselor la nivel naţional şi mondial (inclusiv prin ISD).

II Eficacitatea sectorului guvernamental este evaluată în funcţie de măsura în care rolul guvernului este axat pe crearea condiţiilor favorabile competitivităţii firmelor, respectiv:

- stabilitatea macroeconomică;

- adaptarea politicilor economice la evoluţia contextului internaţional,

- crearea unui cadru societal bazat pe valorile democratice ale justiţiei, echităţii şi protecţiei sociale.

III Eficacitatea sectorului de afaceri este estimată în baza unor considerente ca:

- flexibilitatea şi adaptarea la transformările survenite în mediul economic condiţionează riguros competitivitatea firmelor iar

- integrarea ăn circuitul economic mondial, calitatea forţei de muncă, productivitatea, antreprenoriatul şi cultura organizaţională influenţează direct competitivitatea internaţională.

IV Infrastructura este evaluată pornind de la următoarele premise:

- infrastructura fizică, cea socială, tehnologia informaţională, sistemele de afaceri eficiente, mecanismele de protecţie a mediului sunt decisive pentru competitivitatea internaţională.

- investiţiile în educaţie, cercetare-dezvoltare şi inovaţie contribuie la crearea şi menţinerea avantajelor competitive şi la evoluţia spre stadii superioare alea dezvoltării economice etc.

- standardul de viaţă ridicat reprezintă pentru o ţară un element de atractivitate al investitorilor străini, în virtutea corelaţiei directe pozitive cu puterea de cumpărare.

Forumul Economic Mondial elaborează anual „Raportul asupra Competitivităţii Mondiale” (The Global Competitiveness Report). Accepţiunea competitivităţii internaţionale a unei ţări, în viziunea Forumului pune accent pe capacitatea de realizare a unei rate susţinute de creştere a PIB pe locuitor. Metodologia de evaluare a competitivităţii internaţionale se bazează pe factori similari celor folosiţi de Institutul pentru Managementul Dezvoltării, dar structuraţi diferit pe clase şi anume: gradul de deschidere internaţională, sistemul financiar, infrastructura, tehnologia, piaţa muncii şi sistemul instituţional.