Designul Comercial

Analizând designul în cadrul oraşului, se constată că oraşele cu un renume cât şi spaţiile urbane au fost gândite şi proiectate, nu “s-au întâmplat” pur şi simplu. Toate spaţiile urbane care spun ceva, exprimă un anumit spirit, o continuitate şi o coerenţă la care oamenii răspund emoţinal, rezolvă probleme cel puţin la fel de importante precum cele funcţional urbane. Primele încercări de a construi un mediu organizat pentru comerţ au avut loc în Anglia la sfârşitul secolului al XVIII-lea, apoi în Franţa, iar la sfârşitul secolului al XIX-lea au început să apară pieţe acoperite, de întinderi mari, precum GALLERIA VITTORIO EMANUELE II la Milano şi GALLERIA UMBERTO I la Napoli. Astăzi influenţa pieţelor închise asupra designului de magazine este evidentă.

Centrele comerciale reprezintă una din cele mai importante inovaţii postbelice în cadrul comerţului. Ele au apărut la început sub două forme: centrale şi periferice. Primul centru comercial în centrul oraşului a apărut în 1950 în Roterdam, iar primul centru comercial “închis”, în afara oraşului, a fost construit în 1956 în Southdeil în Mineapolis. Centrele comerciale se extind mai mult în SUA, dar centrul comercial poziţionat în oraş rămâne o caracteristică europeană.

Influenţa centrului comercial asupra designului de magazine a fost şi rămâne puternică. Clientul contemporan pretinde un mediu interesant pentru cumpărăturile sale şi calitatea mediului,pe lângă aceea a produselor oferite, constituie polul principal de atracţie. ultimele tipuri de spaţii urbane realizate demonstrează că funcţiunea tinde şi aici către artă.

Clădirile multifuncţionale sunt şi ele un răspuns modern la necesităţile comerciale ale locuitorilor unor mari oraşe, cât şi la dorinţa lor de frumos şi de a parcurge spaţiile ca pietoni, văzând detalii, descoperind spaţii ascunse şi căutând stimuli vizuali. Istoria ne demonstrează că dacă altădată designul spaţiilor comerciale era o exprimare instinctivă şi inconştientă, astăzi a dobândit valenţe deosebite.

I. DESIGNUL SI ESTETICA AMBIENTULUI COMERCIAL

Mediul psihologic al magazinului reprezintă imaginea mentală pe care acesta o produce în mintea cumpărătorului. Eficienţa şi unicitatea unui magazin rezidă în abilitatea de a planifica, atât caracteristicile fizice, cât şi pe cele psihologice destinate unui anumit consumator “ţintă”.

Dispoziţia consumatorului va fi influenţată prin crearea unei atmosfere care să influenţeze pozitiv comportamentul de cumpărare. O asemenea atmosferă implică cele cinci simţuri: văz, auz, miros, tactil şi gustul.

Simţul vederii furnizează oamenilor mai multă informaţie decât oricare alt simţ şi trebuie considerat cel mai important mijloc de atragere. Mărimea, forma şi culoarea mărfurilor sunt trei stimuli vizuali folosiţi pentru a spori atenţia consumatorului.

Armonia este “acordul vizual”, contrastul este “diversitatea vizuală” şi dezacordul este “conflictul vizual”; pot apărea în multe părţi ale oricărei expuneri, aşezări sau aranjament fizic. În orice situaţie dată, fie armonia, fie contrastul, fie dezacordul pot constitui un mod de a crea o atmosferă de cumpărare atractivă; relaţiile vizuale armonioase sunt în general asociate cu magazine de o configuraţie mai liniştită şi somptuoasă, în timp ce relaţiile vizuale contrastante şi discordante promovează o atmosferă emoţionantă, veselă sau informaţională.

Formele creează anumite emoţii cumpărătorilor. În planificarea amenajării magazinului şi proiectarea expunerilor trebuie să se ţină cont că linia verticală de o calitate “rigidă, severă, masculină” * exprimă tărie şi stabilitate, dă privitorului o mişcare a ochiului sus-jos, tinde să înalţe suprafaţa, dă iluzia de spaţiu sporit în acea direcţie.

Similar, liniile orizontale promovează o senzaţie de odihnă, relaxare şi repaus; liniile diagonale sugerează acţiune şi mişcare şi uneori dau iluzia de instabilitate; liniile curbe sugerează o atmosferă feminină şi adaugă mişcare în flux, care direcţionează ochiul spre o altă marfă sau raion. Uneori, alăturarea mărfurilor în mod nearmonios poate fi folosită pentru crearea contrastului şi în anumite condiţii, a unui punct de atracţie.

Culoarea este un element esenţial în expunerea mărfurilor: ea atrage atenţia şi scoate în evidenţă produsele; le poate accentua şi însufleţi; le poate releva frumuseţea şi fineţea.

Prea multe culori folosite în expunerea mărfurilor pot să provoace confuzii, chiar pot să-i deranjeze pe cumpărători. Unele combinaţii sunt neplăcute, fiind într-un mare dezacord. Din fericire, cele mai multe combinaţii plac ochiului.

Selecţionarea corectă a schemelor de culoare pentru expunere devine o treabă simplă dacă designerul se bazează pe trei culori şi dovedeşte armonia culorilor folosite. De exemplu, culorile complementare concură la realizarea unor expuneri atractive. Aceasta se realizează prin folosirea a două culori care sunt aşezate opus în distribuţia culorilor, de-a lungul unui cerc în ordinea spectrului. Exemplele sunt roşu cu verde, albastru cu portocaliu şi violet cu galben.

Efectul contrastului uneori este forţat. Monocromia sau expunerea monocromă reprezintă amestecul de două sau mai multe nuanţe dintr-o culoare. Folosind roz deschis, roşu şi roz închis se pune în valoare prezentarea.