Economia mondială și dezvoltarea durabilă

1. Economia mondiala

Scurt istoric

Raporturile economice intre state au existat din timpuri destul de indepartate. In antichitate fenicienii si romanii faceau comert cu un important numar de popoare. Totusi, nici la inceputul epocii moderne, si cu atat mai mult in antichitate sau in evul mediu, nu se putea vorbi de o economie mondiala in acceptiunea pe care o dam astazi acestui concept.

In evolutia formarii economiei mondiale, un moment important a fost reprezentat de sec. XVI, cand prima data toate regiunile cunoscute la acea data au fost unite prin relatii economice. Urmatorul moment important este reprezentat de prima revolutie industriala care se produce la sfarsitul sec. XVIII – inceputul sec. XIX in Anglia.

Formarea economiei mondiale este rezultatul unui proces indelungat de evolutie a diviziunii muncii si a schimburilor economice de la nivelurile micro si macroeconomice ale economiilor nationale, la scara interenationala, regionala si universala, a trecerii de la economia de piata de tip capitalist, a descoperirilor geografice.

Aparitia economiei mondiale a fost favorizata de dezvoltarea schimburilor la mare distanta, precum si de aparitia pietei mondiale.

La originea economiei mondiale se afla proprietatea privata, deoarece aceasta permite realizarea schimburilor economice.

Concept

Economia mondiala este inteleasa in general, ca fiind ansamblul tuturor economiilor nationale legate intre ele prin multiple raporturi de independenta, dependenta si interdependenta; de cooperare si schimb, prin fluxurile materiale (reale) si monetar financiare care dau continut si structura circuitului economico-financiar global, toate statornicite existential si functional pe temeiul diviziunii planetare a muncii. Intr-o asemenea intelegere, economia mondiala este un sistem global, deschis si dinamic, un agregat la scara si un organism planetar inzestrat cu mecanisme proprii de autoreglare in functionarea si evolutia carora, rolul determinant apartine in ultima instanta legilor obiective si ordinii obiective.

Economia mondiala reprezinta ansamblul economiilor nationale si a relatiilor economice stabilite intre acestea in virtutea interdependentelor dintre tari, generate de diviziunea mondiala a muncii, precum si mecanismele, normele juridice, institutiile cu caracter national, regional sau cu vocatie universala pe baza carora aceste relatii se desfasoara.

Economia mondiala este un studiu al schimbului de activitati economice la care participa marea majoritate a agentilor economici de pe glob. Aceste schimburi economice nu se limiteaza doar la comert, ele includ si schimburi in domeniul cercetarii, produsului, consumului.

In raportul Dezvoltarii Mondiale editat de Banca Mondiala in anul 2000 se apreciaza ca in economia mondiala au loc doua procese paralele:

- globalizarea

- descentralizarea

Globalizarea consta in transnationalizarea pana la supranationalizare cu deosebitre in domeniile comertului, finantelor si tehnologiilor de varf.

Descentralizarea consta in transmiterea de catre guvernul national catre comunitatile locale a tot mai multe atributii administrative, sociale, educationale, bugetare si in consecinta, rolul statului national se va limita la diplomatie, armata, adoptarea legislatiei interne.

Daca facem o pivire directa asupra economiei mondiale, atat in evolutia sa istorica, cat si asa cum se prezinta ea la hotarele secolelor 20-21, descoperim elemente comune, precum si numeroase particularitati nationale si regionale care duc la concluzia ca economia mondiala are doua caracteristici fundamentale:

- Caracterul unic al acestei economii;

- Eterogenitatea ei sub diferite aspecte social-politice ale dezvoltarii fortelor de productie.

Economia mondiala nu va reprezenta punctul final al unui lung proces de dezvoltare a activitatii economice, de la un nivel inferior catre unul superior. Dezvoltarea va continua. Mai mult, pe masura perfectionarii factorilor de productie, a revolutionarii mijloacelor de transport, a telecomunicatiilor, se vor crea conditii materiale pentru un nou salt spre un stadiu superior al schimbului reciproc de activitati.

Secolul XXI

Economia mondiala in secolul XXI descrie oportunitatile, caracterul complex si riscurile inerente economiei globale, punctul central constituindu¬-l declinul acesteia, inceput in 1989.

Inceputul secolului XXI a fost caracterizat in plan economic de o adancire accelerata a procesului de globalizare, fluxurile mondiale de investitii straine directe fiind una dintre principalele forme de manifestare a acestui proces. De la un nivel maxim atins in anul 2000, s-a trecut in perioada 2001 – 2004 la reduceri ale volumului fluxurilor mondiale de investitii straine directe, pentru ca in 2007 sa se depaseasca nivelul din anul 2000. Criza economica mondiala manifestata in anii 2008 si 2009 a stopat temporar acest trend, dar pe termen mediu el va fi cu siguranta reluat. Depasirea crizei va aduce cu sine si o modificare a ordinii economice mondiale, dar acest fapt nu va putea sa influenteze decat in sens pozitiv rolul jucat de investitiile straine directe in circuitul economic mondial.

Prin intermediul investitiilor straine directe globalizarea a devenit o componenta cotidiana a vietii fiecaruia dintre noi, fie prin produsele sau serviciile achizitionate, fie prin locul de munca sau modul de comunicare sau de petrecere a timpului liber.

Intensificarea globalizarii se caracterizeaza prin accentuarea tendintei de reducere si eliminare a barierelor dintre economiile nationale, precum si amplificarea legaturilor dintre aceste economii.