Evolutia Comertului Electronic

Imagine preview
(9/10)

Acest referat descrie Evolutia Comertului Electronic.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 14 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 5 puncte.

Domeniu: Comert

Cuprins

Introducere 2
Definirea comerţului electronic 2
Comerţ electronic versus comerţ tradiţional 4
Avantaje şi dezavantaje ale comerţului electronic 6
Arhitectura unui sistem de comerţ electronic 8
Sistemul electronic de plăţi 11
Bibliografie 14

Extras din document

Introducere

Apariţia comerţului prin Internet a creat noi oportunităţi, dar şi perspective comerciale importante. Comerţul electronic stimulează concurenţa şi competitivitatea, prin dezvoltarea de noi produse şi pieţe, prin apariţia de noi actori pe pieţele tradiţionale şi de noi tipuri de relaţii între furnizori şi consumatori acoperind realizarea, prin intermediul Internet-ului, a celor trei etape principale, respectiv: reclamă şi căutare, contractare şi plată şi livrare.

Dezvoltarea comerţului electronic nu va conduce la reducerea importanţei comerţului tradiţional atât timp cât infrastructurile pe care se bazează comerţul electronic vor fi încă influenţate de o serie de bariere comerciale şi depind de investiţiile realizate, dar şi de interesul comerciantului de a-şi promova astfel propria ofertă.

Încurajarea extinderii şi utilizării comerţului electronic de către comercianţii organizaţiilor guvernamentale şi nonguvernamentale cu atribuţii şi responsabilităţi în domeniu, trebuie să abordeze o serie întreagă de aspecte de natură tehnică, financiară, juridică, economică cum ar fi: accesul şi conexiunea la reţelele informaţionale, criptarea, securitatea plăţilor, impozitarea, certificarea şi autentificarea, confidenţialitatea, protecţia proprietăţii intelectuale, fraudele şi protecţia consumatorului, accesul la telecomunicaţii, protecţia concurenţei, etc.

Definirea comerţului electronic

În contextul noii economii, în care se operează cu noi concepte şi teorii, dezvoltarea comerţului electronic este o realitate pe cale să devină mit. Specialiştii definesc comerţul electronic, sau e-commerce, ca fiind acea manieră de a conduce activităţile de comerţ folosind echipamente electronice, iar în concepţia Organizaţiei Economice de Cooperare şi Dezvoltare (OECD) acesta reprezintă desfăşurarea unei afaceri prin intermediul reţelei Internet, vânzarea de bunuri şi servicii având loc off-line sau on-line.

Tradiţia comerţului are la bază sisteme şi instrumente inovative. În acest context, apariţia noilor tehnologii permite afacerilor să realizeze identificarea rapidă a oportunităţilor de dezvoltare, precum şi lărgirea capacităţilor comerciale. Utilizarea comerţului electronic nu presupune nici o diferenţă. Pentru majoritatea proceselor de afaceri, noile tehnologii digitale folosite la schimbul mesajelor text şi a informaţiilor financiare sunt alcătuite din instrumente care ajută la atingerea obiectivelor afacerilor tradiţionale, dezvoltarea noilor pieţe şi crearea oportunităţilor de afaceri inovative. În plus, se oferă posibilitatea dezvoltării diferitelor servicii inovative şi distincte de cele tradiţionale şi care definesc un nou tip de comerţ. Termenul de comerţ electronic devine denumirea standard ce descrie partea de vânzări electronice a întreprinderilor, aceasta incluzând: prezentarea produselor pe site-uri Web şi completarea formularelor de comenzi, informaţia circulând între agenţii implicaţi în afacere (vânzător, cumpărător, bancă, agent de service), fără utilizarea suportului de hârtie.

Pentru unele firme, comerţul electronic înseamnă orice tranzacţie financiară care utilizează tehnologia informatică, iar pentru altele, noţiunea de comerţ electronic acoperă circuitul complet de vânzări – inclusiv marketing-ul şi vânzarea propriu-zisă. Indiferent de definiţiile date comerţului electronic de diferiţi specialişti, instituţii sau firme, prin comerţ electronic se înţelege „distribuţia, promovarea, vânzarea sau livrarea de mărfuri şi servicii prin mijloace electronice”, ceea ce presupune faptul că, prin mijloace electronice, pot fi comercializate atât mărfuri, cât şi servicii, în orice cantităţi, atât persoanelor fizice, cât şi celor juridice. Aceasta înseamnă că, deşi s-a dezvoltat ca o formă a comerţului (fără interacţiune directă între comercianţi), comerţul electronic (tradiţional şi prin Internet) reprezintă o formă a circulaţiei mărfurilor, respectiv ansamblul de activităţi şi relaţii organizate şi desfăşurate de unităţi implicate în vânzarea produselor sau serviciilor către consumatorii intermediari sau finali. Este un canal de distribuţie alternativ faţă de cele clasice, distribuţia prin mai multe canale fiind utilizată de firmele comerciale cu scopul de a satisface mai bine sau mai multe categorii de consumatori. Apelând la mai multe canale de distribuţie, firmele obţin avantaje importante: o mai bună acoperire a pieţei, costuri de distribuţie mai mici, o „personalizare” mai pronunţată a procesului de vânzare.

În cadrul comerţului electronic, informaţiile sunt procesate prin utilizarea echipamentelor electronice pentru realizarea de activităţi economice, având însă la bază acelaşi cadru al practicilor şi standardelor comerciale cunoscute.

Segmentele principale ale comerţului electronic includ:

• operaţiuni bancare – majoritatea operaţiunilor bancare se realizează electronic. Băncile se aşteaptă ca desfăşurarea acestor operaţii prin intermediul Internet-ului să reducă costurile cu o cotă substanţială. Exemple de astfel de operaţii sunt:

- tranzacţii bancare electronice (engl. Electronic Banking) – transfer de fonduri, extrase de cont, autoservire a clienţilor (oprirea unor plăţi, CEC-uri, etc.), operaţiuni bancare ce pot fi efectuate de la domiciliu (aşa-numitul home-banking);

- efetuarea electronică a plăţilor (engl. Electronic Bill Presentment and Payment);

- investiţii electronice (engl. Electronic Investment) – brokeraj, informaţii şi unelte de analiză a pieţei;

- asigurări electronice (engl. Electronic Insurance);

- managementul lanţului de aprovizionare (engl. Supply Chain Management) - facturări electronice, conturi speciale;

- alte servicii: cărţi de debit/credit, carduri inteligente.

• vânzarea cu amănuntul – Internet-ul oferă posibilitatea efectuării de cumpărături într-o manieră cu un grad mare de personalizare, permiţând astfel vânzătorilor să-şi cunoască şi să-şi înţeleagă bine clienţii;

• turismul – desfăşurarea de afaceri prin Internet are avantajul de a elimina intermediarii. Companiile aeriene sau hotelurile care permit clienţilor să facă rezervări on-line şi-au redus considerabil costurile;

• activităţile de producţie – în acest domeniu vor exista, datorită Internet-ului, mult mai multe posibilităţi; comerţul electronic de tip business-to-business va îmbunătăţi aprovizionarea, controlul inventarului, activitatea de producţie, distribuţia şi plata, folosindu-se pentru aceasta aplicaţii back-office specifice utilizării Internet-ului care să permită un management mai bun al comenzilor, o programare a aprovizionărilor şi a distribuţiei;

• mass-media – multe posturi TV sau publicaţii permit accesul gratuit la conţinutul lor prin intemediul Internet-ului.

Comerţ electronic versus comerţ tradiţional

În conformitate cu definiţiile întâlnite în literatura de specialitate, comerţul electronic nu cuprinde numai tranzacţia comercială în sine, ci şi toate interacţiunile şi schimburile de informaţii dintre vânzător şi cumpărător, care apar înainte şi după tranzacţia respectivă (publicitate, acordare de suport tehnic produsului cumpărat, livrare, servicii comerciale, etc.). Astfel că, în cazul comerţului electronic, se întâlnesc aceleaşi componente ca şi în cazul comerţului clasic, dar cu modificări specifice, şi anume:

• produsul/serviciul – există un produs sau un serviciu care este material sau digital;

• locul de vânzare – în cazul comerţului prin Internet este reprezentat de o pagină Web care prezintă produsele sau serviciile oferite;

• publicitatea – în ultima periodă constatăm că s-au dezvoltat foarte mult mijloacele de atragere a clienţilor, prin atragerea lor către o anumită pagină Web;

• modalitatea de vânzare – un formular on-line în cazul comerţului prin Internet;

• modalitatea de plată – în cadrul comerţul-ului prin Internet se întâlneşte şi utilizează tot mai frecvent noţiunea de e-banking, şi anume o modalitate de a încasa bani – de regulă un cont bancar cu plăţi prin card de credit. E-banking presupune existenţa unei pagini Web sigure pentru comenzi şi a unei conexiuni către o bancă;

• modalitatea de livrare – livrarea produselor achiziţionate prin Internet se realizează fie prin poştă, prin curier sau în mod clasic – prin deplasarea cumpărătorului la depozitul vânzătorului (o locaţie fizică).

Fisiere in arhiva (1):

  • Evolutia Comertului Electronic.doc