Faptele de Comerț

1. Actele si faptele juridice – terminologie

Faptele juridice au o dubla acceptiune: lato sensu, prin fapte juridice se intelege atat faptele juridice – stricto sensu, cat si actele juridice.

1.1. Definitia actelor juridice

Prin act juridic se intelege o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, a modifica sau stinge un raport juridic. Aceasta definitie prezinta notiunea de act juridic in acceptiunea de operatiune juridica. O a doua acceptiune a notiunii de act juridic este aceea de inscris constatator al unei operatiuni juridice.

1.2. Definitia faptelor juridice

Spre deosebire de actul juridic, care este o manifestare de vointa constienta, facuta cu scopul de a produce efecte juridice (de exemplu, incheierea unui contract), faptele juridice – stricto sensu sunt fie acele situatii care nu presupun o manifestare de vointa (de exemplu, evenimentele naturale), fie, desi presupun o astfel de manifestare, nu intrunesc elementele necesare spre a fi acte juridice (de exemplu, delictele civile), insa sunt producatoare de efecte juridice.

2. Enumerarea faptelor de comert

Art. 3 din Codul Comercial enumera faptele de comert, adica acele operatiuni pe care le considera ca fiind comerciale. Acestea sunt:

1. Cumpararile de produse sau de marfuri spre a se revinde, fie in natura, fie dupa ce se vor fi lucrat sau pus in lucru, ori numai spre a se inchiria; asemenea si cumpararea spre a se revinde de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert;

2. Vanzarile de producte (produse), vanzarile si inchirierile de marfuri in natura sau lucrate si vanzarile de obligatiuni ale statului sau alte titluri de credit circuland in comert, cand vor fi fost cumparate cu scop de revanzare sau inchiriere;

3. Contractele de report asupra obligatiunilor de stat sau a altor titluri de credit, circuland in comert;

4. Cumpararile sau vanzarile de parti sociale sau actiuni ale societatilor comarciale;

5. Orice intreprindere de furniture;

6. Intreprinderile de spectacole publice;

7. Intreprinderile de comisioane, agentii si oficiuri de afaceri;

8. Intreprinderile de constructii;

9. Intreprinderile de fabrici, de manufactura si imprimerie;

10. Intreprinderile de editura, librarie si obiecte de arta, cand altul decat autorul sau artistul vinde;

11. Operatiunile de banca si schimb;

12. Operatiunile de mijlocire in afaceri comerciale;

13. Intreprinderile de transporturi de persoane sau de lucruri, pe apa sau pe uscat;

14. Cambiile si ordinele de producte si marfuri;

15. Constructia, cumpararea, vanzarea si revanzarea de tot felul de vase pentru navigatia interioara si exterioara si tot ce tine de echiparea, armarea si aprovizionarea unui vas;

16. Expeditiile maritime, inchirierile de vase, imprumuturile maritime si toate contractele privitoare la comertul pe mare si la navigatie;

17. Asigurarile terestre, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii;

18. Asigurarile, chiar mutuale, asupra riscurilor navigatiei;

19. Depozitele pentru cauza de comert;

20. Depozitele in docuri si antrepozite, precum si toate operatiunile asupra recipiselor de depozit (dovada care atesta receptionarea sau restituirea a ceva: bani, bunuri materiale etc.) si asupra scrisorilor de gaj (garantie) eliberate de ele.

3. Clasificarea faptelor de comert

Din interpretare articolelor 3,4 si 56 din Codul Comercial, rezulta ca faptele de comert se impart in urmatoarele categorii:

- Faptele de comert obiective;

- Faptele de comert subiective;

- Faptele de comert unilaterale (mixte).

Interesul calificarii unei operatiuni ca fapta de comert este acela ca, in conformitate cu art. 56 C. com., operatiunea este guvernata de dispozitiile legislatiei comerciale si nu de cele ale legii civile. In plus, instanta chemata sa judece un litigiu comercial este instanta comerciala.