Introducerea Ecotaxei pentru Pungile de Plastic de Unica Folosinta

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Introducerea Ecotaxei pentru Pungile de Plastic de Unica Folosinta.
Mai jos poate fi vizualizat un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 6 pagini .

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 3 puncte.

Domenii: Comert, Ecologie, Management

Extras din document

1.PREZENTAREA FAPTULUI DE VIATA ALES

Introducerea ecotaxei pentru pungile de plastic de unică folosinţă, obligaţie intrată în vigoare de la 1 ianuarie 2009, a generat un conflict de proporţii între autorităţile de mediu si producătorii români de sacose. Dacă autorităţile insistă că taxarea pungilor de plastic urmăreste doar diminuarea poluării, producătorii si importatorii spun că măsura impusă este de neaplicat în actuala formă legislativă si că îi va duce la faliment. Din această confruntare singurii câstigători sunt marii retaileri, care au transferat către propriii clienţi plata integrală a preţului pentru pungile de plastic date gratis până la intrarea în vigoare a acestui normativ si care acum fac economii anuale de zeci de milioane de euro.

Introducerea, de la 1 ianuarie 2009, a ecotaxei de 0,2 lei pentru fiecare pungă de plastic produsă în România sau importată - prin Ordinul 1.607 din 17 decembrie 2008 emis de Ministerul Mediului - a învolburat apele în sectorul de de profil. Cei peste 200 de agenţi economici din domeniu care, potrivit ordinului, au obligaţia de a calcula si plăti ecotaxa pe punga de plastic introdusă pe piaţă, susţin că aplicarea acestui ordin îi va duce către faliment, indiferent dacă opresc sau nu producţia. Asta deoarece producătorii de sacose de unică folosinţă fie acceptă să folosească în continuare ca materie primă polietilena, urmând să adauge la preţul de cost al sacosei ecotaxa de 0,2 lei, caz în care vor iesi de pe piaţă, fie se vor orienta către folosirea de materii prime considerate ecologice de legiuitor.

În această din urmă situaţie, producătorii vor putea folosi în procesul de fabricaţie polietilena hidrobiodegradabilă (obţinută din porumb) - cu dezavantajul că sacosele de unică folosinţă ar costa de câteva ori mai mult decât cele obţinute din polietilena procesată din petrol, si deci le-ar face de nevândut -, sau vor utiliza ca materie primă polietilena oxobiodegradabilă (obţinută prin aditivarea polietelienei clasice), care însă nu este recunoscută drept materie primă pe deplin ecologică.

Ecotaxa trimite în somaj câteva mii de angajaţi

Dragos Frumosu, presedintele Federaţiei Naţionale a Sindicatelor din Industria Alimentară, susţine că aplicarea Ordinului 1.607 nu doar că nu va contribui la diminuarea poluării cu plastic, cum afirmă autorităţile, ci va pune lacătul pe fabrici si va trimite în somaj câteva mii de angajaţi. "Este evident că nivelul taxei - 0,2 lei pentru fiecare pungă din polietilenă introdusă pe piaţa naţională - este foarte mare si face nerentabilă producerea acestora. Nici folosirea plasticului hidrobiodegradabil nu este mai rentabilă, preţul final de cost al unei astfel de sacose fiind de cel puţin patru ori mai mare decât preţul de cost al unei sacose obţinute din polietilenă obisnuită, care se fabrica la un preţ mediu de 0,07 lei", arată Frumosu.

Pe de altă parte, producerea de sacose din polietilenă oxobiodegradabilă, soluţie care ar menţine rentabilă această activitate, nu garantează producătorilor că nu vor plăti ecotaxa. Asta pentru că materia primă nu este recunoscută explicit de legislaţia românească drept ecologică si, în consecinţă, lasă la latitudinea instituţiilor statului dacă se impune sau nu încasarea ecotaxei. Concret, producătorii si importatorii de sacose se tem că, în cazul în care aleg să pună pe piaţă sacose produse din polietilenă oxobiodegradabilă, statul va declara la un moment dat această materie primă ca nefiind ecologică si le va cere achitarea retroactivă a ecotaxei. Cum, de altfel, s-a mai întâmplat cu ocazia introducerii taxei de ambalaj, care a început să fie recuperată de stat de la producători si importatori retroactiv, în 2005. "Dacă avem în vedere că statul aproape că ne-a adus la faliment când a introdus taxa de ambalaj, pentru că a început încasarea acesteia retroactiv, după trei ani de la intrarea în vigoare a acelei norme, atunci este evident de ce ne temem să producem sacosele din polietilenă oxobiodgrdabilă, atât timp cât nu stim sigur dacă este sau nu o materie primă purtătoare de ecotaxă", a explicat Gabriel Vlăsceanu, acţionar majoritar al grupului de firme Crisco, unul dintre cei mai importanţi producători de sacose de unică folosinţă din România.

Producătorii cer o amânare

Polietilena oxobiodegradabilă este certificată ca biodegradabilă doar de ASTM International din SUA, organism care însă nu este recunoscut drept asociaţie internaţională de standardizare de legislaţia română, asa cum cere expres Ordinul 1.607. Pe de altă parte, Ordinul exceptează de la plata ecotaxei pungile confecţionate din materii prime pentru care operatorul economic care le introduce pe piaţă face dovada biodegrabilităţii materialului respectiv, însă pentru a respecta legea nu este de ajuns doar o declaraţie de conformitate oferită de producător, asa cum este în majoritatea ţărilor UE

Fisiere in arhiva (1):

  • Introducerea Ecotaxei pentru Pungile de Plastic de Unica Folosinta.doc

Alte informatii

ETICA IN AFACERI