Istoria tranzacțiilor internaționale

1.Conceptul de tranzactie comerciala internationala

Tranzactia comerciala internationala reprezinta totalitatea activitatilor economice care au ca scop realizarea de operatiuni comerciale internationale privind circulatia marfurilor de la vanzator la cumparator, in cadrul prevederilor convenite prin contractul de vanzare– cumparare.

Contractul de vanzare internationala de marfuri este acordul de vointa intre doi parteneri, avand sediile in taridiferite, prin care exportatorul se obliga sa transfere asupra importatorului proprietatea unui bun al sau, contra platii unui pret.

Creşterea economică a oricărei ţări este rezultatul acţiuni conjugate a două categorii de factori: interni şi externi. Cei interni, legaţi de eforturile pe care le face fiecare popor pentru a-şi dezvolta economia, au un rol determinant. Cei externi, legaţi de participarea ţărilor la circuitul economic mondial influenţează creşterea economică în mod nemijlocit, prin intermediul factorilor interni multiplicându-le sau diminuându-le forţa.

În primul rând, tranzactiile internationale asigură înfăptuirea realizării produsului social chiar în condiţiile în care structura cererii diferă de structura ofertei.

În al doilea rând, tranzactiile internationale determină sporirea sau diminuarea venitului naţional produs în exterior, în funcţie de raportul dintre valoarea naţională şi valoarea internaţională a mărfurilor care fac obiectul tranzactiei.

1.1 Avantaje si dezavantaje ale exportului

Avantaje:

- producatorii isi insusesc integral profitul comercial

- exista un contact direct cu piata externa

- ofera posibilitatea promovarii marcii de fabrica

Dezavantaje:

- cheltuieli de comercializare ridicate

- riscurile specifice operatiunilor de comert exterior se

rasfrang direct asupra firmei

- necesitatea constituirii unor servicii sau compartimente

profilate, ceea ce implica costuri si riscuri suplimentare

2. Analiza tranzactiilor internationale in Romania

2.1. Necesitatea realizării de schimburi economice şi evoluţia lor înainte de 1989

Participarea tuturor statelor la schimburile economice internaţionale, devine, în perioada contemporană, o necesitate obiectivă. Principalele argumente care pledează în favoarea unei asemenea orientări sunt legate de creşterea fără precedent a complexităţii economiei mondiale, dinamismul accentuat al progresului tehnic, gradul foarte înalt de diversificare al proceselor economice, accentuarea interdependenţelor dintre economiile naţionale, avantajele importante care pot fi realizate pe seama diviziunii internaţionale a muncii şi/sau specializării în producţie (şi implicit riscurile şi ineficienţa care însoţesc autarhia), globalizarea activităţilor economice, proliferarea doctrinelor şi politicilor care promovează instaurarea noii ordini economice si politice internaţionale etc. Acesta este contextul în care activitatea de comerţ exterior, si în primul rând exportul, reprezintă un important element calitativ de apreciere a funcţionalităţii organismului economic şi în ţara noastră, aflată încă în plin proces de reajustare a vechilor structuri economice vizând macrostabilizarea şi edificarea unei economii de piaţă eficiente.