Legea Comerțului Electronic

COMERTUL ELECTRONIC

Vorbind despre comertul electronic ca despre o noua economie, ne referim la o lume în care oamenii lucreaza cu creierul în defavoarea mâinilor. O lume în care tehnologia comunicatiilor creeaza competitia globala, nu numai pentru vânzarile de marfuri, sau împrumuturi bancare, dar mai ales pentru cazul serviciilor ce nu pot fi ambalate si încarcate la bordul unei nave. Lumea prezenta în care inovatia este mai importanta decât productia de masa, în care investind în noi concepte sau crearea lor este mai importanta decât productia de masini noi. Ar fi o greseala sa credem ca comertul electronic înseamna numai un set de tehnici informationale si schimburi de date. Schimbul de marfuri prin intermediul comertului electronic nu este fundamental diferit de comertul international, el solicita participarea tuturor oamenilor în identificarea oportunitatilor de afaceri, în gasirea unor oameni de încredere care sa detina rolul de intermediari si implementarea unui lant de distributie complex. Aceste persoane trebuie sa fie cunoscatoare a practicilor de comert international, a uneltelor specifice. Mai mult, tehnologiile moderne informationale, odata cu puternica dezvoltare a Internetului, plaseaza întreprinderea într-un mod în care se poate utiliza si conduce la un nivel deasupra competitorilor. Acestea fac posibila reducerea costurilor tranzactiilor, prin eliminarea intermediarilor, rapiditate în obtinerea informatiilor strategice asupra unui produs, piata sau potential partener, tranzactionarea unor bunuri si servicii considerate "non-vandabile". Daca ar fi sa comparam forma de comercializare electronica cu celelalte forme de comert existente în prezent am putea afirma ca avem de a face cu un tip de comert tânar chiar foarte tânar si în acelasi timp fragil. Fragil deoarece mai este putin de lucru, în special pentru tarile sarace si pentru cele în curs de dezvoltare, pentru a putea deveni 100% sigur, în special daca utilizam ca si suport de comunicare Internetul. Provocarea care ne este adresata de catre secolul XXI este sa facem acest mediu de comercializare atragator si sa-l dezvoltam deoarece s-a dovedit o forma eficace, în mod special din punct de vedere al costurilor, dar si extrem de dinamica daca stam sa ne gândim ca în ultimii ani avem de a face cu cresteri de 100% în majoritatea regiunilor lumii a tranzactiilor valorice prin intermediul comertului electronic. Iar în ce constau responsabilitatile care au aparut concomitent cu aceasta forma de comercializare sunt legate de siguranta tranzactiilor, platilor si a confidentialitatii informatilor.

Legea Comertului Electronic 2008

3

LEGEA COMERTULUI ELECTRONIC Legea Comertului Electronic reglementeaza actele de comert desfasurate prin mijloace electronice, stabilind conditiile de furnizare a serviciilor societatii informationale si identificând faptele savârsite în legatura cu securitatea acestor servicii ce constituie infractiuni. Actul normativ este „Legea nr. 365 din 7 iunie 2002 privind comertul electronic”, modificat prin „Legea nr. 121 din 4 mai 2006 pentru modificarea si completarea Legii nr. 365/2002 privind comertul electronici”. Transmiterea de mesaje comerciale prin posta electronica este un element important al comertului electronic. Mesajele acestea sunt utilizate atât ca mijloc de publicitate comerciala, cat si ca metoda de încheiere a contractului. Avantajele postei electronice: viteza mare în transmiterea mesajului (un mesaj poate parcurge spatiul dintre doua continente în câteva secunde, concurând astfel cu transmiterea sincrona de date prin intermediul telefonului) si posibilitatea atasarii la mesaj de informatii diverse care pot fi „scrise” digital (imagini, sunete). Dezavantaj: lipsa de confidentialitate (mesajul trimis în retea poate fi usor capturat de terti). Avantajele economice ale postei electronice au fost rapid exploatate. În întreaga lume comerciantii au utilizat posta electronica în cadrul campaniilor de marketing direct (promovarea produsului prin contactarea fiecarui client în mod individual), economiile realizate în privinta publicitatii fiind importante. În scurt timp s-a ajuns de la uz la abuz si cei care au avut de suferit au fost destinatarii mesajelor (consumatorii potentiali): - cutia postala era mereu aglomerata cu mesaje comerciale nesolicitate, nemaifiind loc pentru mesajele utile; - persista nesiguranta în privinta corectitudinii modului de culegere a datelor personale ale destinatarilor (nume, adresa de posta electronica, preferinta pentru anumite produse) de catre comercianti si a utilizarii acestor date. S-a ivit astfel nevoia reglementarii transmiterii mesajelor comerciale. Cele doua sisteme de reglementare propuse sunt: