Păstrarea mărfurilor alimentare

Pastrarea constituie un factor care poate sa influenteze negativ calitatea marfurilor,cand sunt conditii de depozitare necorespunzatoare.De aceea,pastrarea marfurilor trebuie facuta in asa fel incat sa se previna alterare,degradarea,contaminarea chimica sau microbiologica,impurificarea cu vapori de substante chimice straine etc.In anumite conditii, si pentru anumite marfuri,depozitarea poate aduce si modificari pozitive,ca urmare a actiunii unor factori interni sau externi,care conditioneaza desfasurarea unor procese fizice,chimice,biochimice.

In categoria factorilor interni,merceologia include compozitia chimica,proprietatile biologice,fizice si alte proprietati,iar in categoria celor externi,cei mai importanti factori sunt:parametrii atmosferici ai mediului inconjurator (umiditatea relativa a aerului , temperatura),radiatiile de lumina,compozitia aerului,microorganismele din mediul extern,natura ambalajului de contact cu marfa,starea de igiena a depozitului,natura produselor invecinate etc. ceea ce reprezinta conditiile de depozitare.( )

Marfa

Marfa este corespondentul material al unei necesităţi de consum determinată. Acest corespondent material creat pentru a fi realizat de piaţă – obiect material (inclusiv ca suport pentru informaţii variate) – apare în dublă ipostază: ca produs-entitate până în faza contractării, apoi ca lot de marfă identică, omogenă şi finită de produse până în momentul vânzării, când este transmis consumatorului, din nou, ca produs-entitate.

Marfa, pentru a fi realizată pe piaţă, trebuie să fie cât mai repede şi cât mai eficace îndreptată spre consumatorul final, astfel încât ciclul bani-marfă-bani să se efectueze în condiţii cât mai avantajoase şi pentru producător şi pentru consumator.

Marfurile sunt grupate dupa anumite criterii:

- dupa felul materialelor utilizate, pot fi naturale si sintetice;

- dupa stadiul de prelucrare si folosire, pot fi: materii prime, produse semifabricate si produse finite;

- dupa destinatie pot fi: imbracaminte, materiale sportive, de uz casnic, etc.

Clasificarea marfurilor cuprinde:

- sectorul - alcatuit din produse cu caracteristici similare (de exemplu, sectorul "produse alimentare")

- grupa - o parte din sector (de exemplu, grupa "carne si produse din carne")

- subgrupa - o parte din grupa (de exemplu, subgrupa "produselor din carne" o formeaza "preparatele din carne").

În concluzie, marfa contemporană prezintă o configuraţie totalizatoare, care include:

• o componentă funcţională – satisface o destinaţie precisă, corespunde unui scop bine stabilit;

• o componentă instrumentală – circulaţia tehnico-economică a mărfii se bazează pe o logistică tehnică şi

comercială judicios stabilite;

• o componentă estetică – marfa reprezintă un element de mediere între sfera nevoilor şi oportunităţile

sistemului de producţie prin intermediul designului şi esteticii sale;

• o componentă socială, respectiv determină un anumit nivel de satisfacţie în utilizare şi în consum,

creează preferinţe şi fidelizează consumatorul, îi conferă prestigiu în societate şi îi asigură un statut

social.( )

Calitatea marfurilor

Calitatea produselor este definită prin totalitatea însuşirilor concrete si a caracteristicilor care determină utilizarea lor în raport cu scopul pentru care au fost create, precum si eficienţa lor economică. De pildă, însuşirile concrete care definesc calitatea unui produs alimentar în funcţie de natura lui, sunt: organoleptice, fizico-chimice, microbiologice, starea produsului din punct de vedere igienico-sanitar.

Calitatea unei mărfi, aşa cum rezultă din definiţia de mai sus, este determinată de: parametrii tehnici (funcţionalitate, rezistenţă la uzură, etc.), parametrii economici (consum de energie, de materii prime), parametrii estetici (aspect, culoare, formă).

Calitatea produselor prezintă o deosebită însemnătate pentru întreaga societate, deoarece are efecte favorabile în toate domeniile activităţii economice. De aceea această noţiune care exprimă unitatea însuşirilor esenţiale ale mărfurilor a căpătat importanţă majoră fiind reglementată prin legea calităţii.

La nivelul comerţului, s-au înfiinţat, în cadrul întreprinderilor comerciale laboratoare de control a calităţii produselor, servicii de calitate şi comisii de recepţie pe grupe de mărfuri, care au obligaţia să stabilească calitatea mărfurilor la primire, precum şi să urmărească modul cum produsele îşi menţin calitatea pe parcursul perioadei de păstrare garantată de producător.