Politica comercială a României în perioada actuală

CADRUL GENERAL

O data cu integrarea in Uniunea Europeană, România va aplica politica comercială comună a U.E., respectiv:

• tariful vamal comun;

• schema de preferinţe generalizate (SGP) a UE;

• măsurile de apărare comercială;

• acordurile preferenţiale comerciale şi de cooperare încheiate cu ţările terţe;

• angajamentele comerciale din cadrul Organizaţiei Mondiale a Comerţului (OMC).

În cadrul negocierilor, România a acceptat în întregime legislaţia comunitară vizând relaţiile economice externe şi consideră că va fi capabilă să o implementeze în totalitate la momentul aderării.

1. REGIMUL EXPORTULUI

1.1. Reguli generale de export

• Exportul din Comunitatea Europeană către terţe ţări este liber şi nu este supus nici unor restricţii cantitative. Acest principiu al libertăţii de a exporta nu interzice Statelor Membre menţinerea sau introducerea de restricţii cantitative sau de a interzice, justificat, unele exporturi, motivat de moralitatea publică, ordinea publică, securitatea publică etc;

• În anul 1992, au fost eliminate toate derogările de la principiul libertăţii de a exporta, acordate statelor membre în legătură cu exportul anumitor produse.

Regulamentul se aplică tuturor produselor industriale şi agricole acoperite de Tratatul Comunităţii Europene (CE). Cu privire la produsele agricole, acesta este complementar reglementărilor care stabilesc organizarea comună a pieţelor agricole, precum şi celor speciale, pentru produse agricole transformate.

Măsurile de protecţie servesc la prevenirea sau remedierea unor situaţii critice, datorate lipsei unor produse esenţiale, sau pentru a permite îndeplinirea unor angajamente internaţionale asumate de Comunitate, sau de către toate Statele Membre, în special cele legate de comerţul cu produse de bază. Totuşi unele interese comunitare necesită adoptarea unor măsuri adecvate, care presupun, în general, restricţii cantitative la export.

Măsurile de protecţie pot limita exportul către anumite ţări terţe sau exporturile din anumite regiuni ale Comunităţii.

Măsurile de protecţie se adoptă de către Consiliu (CEE), la propunerea Comisiei Europene. Comisia poate adopta astfel de măsuri numai atunci când este necesară o intervenţie imediată.

La cererea unui Stat Membru sau din proprie iniţiativă, Comisia poate condiţiona exportul unui produs de prezentarea unei autorizaţii de export a cărei eliberare va fi reglementată însă în conformitate cu modalităţile şi în limitele definite de către Comisie, în aşteptarea unei decizii ulterioare a Consiliului. Măsurile adoptate, cu aplicare imediată, vor fi comunicate Consiliului, precum şi Statelor Membre.

1.2. Exportul de bunuri culturale

Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 3911/1992 se aplică şi bunurilor culturale, în special produselor rezultate din săpături arheologice şi părţilor separate provenind din monumente artistice, istorice şi religioase sau din şantiere arheologice.

Exportul de bunuri culturale este supus prezentării unei licenţe de export care este valabilă în toată Comunitatea. Licenţa poată fi refuzată dacă bunurile culturale în cauză se regăsesc în categoria tezaurelor naţionale conform legislaţiei naţionale.

Licenţele de export vor fi examinate în cursul formalităţilor vamale de export.

Statele Membre pot limita, unde este necesar, numărul oficiilor vamale competente pentru efectuarea exporturilor de bunuri culturale. Pentru punerea în aplicare a Regulamentului, autorităţile administrative din Statele Membre îşi acordă asistenţă reciprocă şi colaborează între ele, precum şi cu Comisia.

Un Comitet pentru Bunurile Culturale, format din reprezentanţii statelor membre şi prezidat de către un reprezentant al Comisiei, este instituit pentru a oferi consiliere Comisiei cu privire la măsurile propuse.

1.3. Produse şi tehnologii cu dublă utilizare controlate la export

„Produsele cu dublă utilizare” sunt produse sau tehnologii create pentru uz civil, dar care pot fi utilizate şi pentru folosiri militare sau pentru producere de arme de distrugere în masă.

Toate Statele Membre s-au angajat să controleze exportul acestor produse în deplină conformitate cu obligaţiile şi angajamentele pe care fiecare stat membru le-a acceptat ca membru al regimurilor internaţionale de neproliferare şi de control al exporturilor sau prin ratificarea tratatelor internaţionale la care este parte.

In scopul garantării respectării angajamentelor internaţionale ale UE şi Statelor Membre, în materie de neproliferare, s-au adoptat reglementări pentru supunerea produselor cu dublă utilizare, inclusiv software şi tehnologii, unui control efectiv atunci când sunt exportate în afara Comunităţii.

Autoritatea competentă în acest domeniu din România este Agenţia Naţională de Control a Exporturilor (ANCEX) din subordinea Ministerului Afacerilor Externe.

2. REGIMUL IMPORTULUI

2.1. Tariful vamal comun

Tariful vamal comun are rolul de:

• a evita distorsionarea schimburilor prin intermediul taxelor vamale;

• a evita orientarea schimburilor în funcţie de nivelul mai scăzut al taxelor vamale în anumite ţări;

• a răspunde nevoii de a menţine controlul la frontiera externă, în vederea unei bune funcţionări a pieţei unice a UE.

Se aplică unitar pe întreg teritoriul UE.

Odată cu preluarea Tarifului vamal comun, Statele Membre nu mai au posibilitatea de a modifica în mod autonom tariful vamal comun sau de a institui în mod unilateral noi taxe vamale. Competenţa în privinţa modificării tarifului extern comun revine Consiliului de Miniştri, la propunerea Comisiei Europene. Aceasta poartă şi negocierile cu ţările terţe şi cu organismele economice internaţionale cum este OMC;

Tariful vamal comun are două componente: taxele vamale şi nomenclatorul tarifar (care se referă la: Sistemul Armonizat de Descriere şi de Codificare a mărfurilor (SH), la care se adaugă alte două capitole rezervate uzului naţional şi Nomenclatorul Combinat (NC), - NC corespunde exigenţelor comerţului intra-comunitar şi exporturilor ţărilor comunitare către restul lumii);

Aplicarea tarifului vamal comun se face fără adoptarea unei legislaţii naţionale specifice.