Relația comerțului cu producătorii

1. Introducere

În zilele noastre, comerţul, prin funcţiile sale, prin activităţile desfăşurate reprezintă o componentă principală în sistemul unei economii naţionale. Fără îndoială activitatea economică constituie legatura vitală între producător şi utilizator. Să ne imaginăm cum ar arata o piaţă lipsită de comercianţi, în care fiecare consumator pentru a-şi satisface nevoile de consum este nevoit să achiziţioneze bunuri şi servicii direct de la producători. Se pune problema dacă unii producători îşi desfaşoară activitatea doar într-o parte a lumii, însă produsele lor sunt esenţiale pentru consumatori din mai multe regiuni. Astfel că cei interesaţi de acele bunuri sunt nevoiţi să se deplaseze până la locul de origine al producătorului. Aceasta ar crea un adevarat haos pe orice piaţă, imposibilitate de dezvoltare a producatorilor şi incapacitate de satisfacere a nevoilor consumatorilor.

În acest context, pentru o armonie a intereselor părţilor ce joacă pe fiecare piaţă este esenţial să existe legături bine sudate între aceştia şi comerţ.

Aşa cum este firesc, pe orice piaţa consumatorii cer, producătorii oferă.

Pentru a corela cererea cu oferta, comercianţii realizează două tipuri de relaţii: cu producătorii şi cu consumatorii.

2. Necesitatea relaţiilor comerţului cu producătorii

Relaţiile comecianţilor cu producătorii sunt forme de legătură permanentă sau ocazională care pregătesc sau însoţesc actele de vânzare-cumpărare. O definiţie mai sofisticată, mai complexă a acestor relaţii este aceea cum că relaţiile comercianţilor cu producătorii reprezintă ansamblul formelor organizatorice, tehnice şi juridice care pregătesc sau însoţesc înfăptuirea actelor de schimb dintre producători şi cumpărători.

Relaţiile comecianţilor cu producătorii sunt necesare, în primul rând, datorită complexităţii pieţei. Asftel că există o paralelă între dezvoltarea pieţei şi diversificarea relaţiei comerţ- producator. În trecut relaţiile de schimb ale producatorilor cu consumatori se realizau fără dificultăţi şi constau în negocieri directe asupra cantităţii şi preţurile bunurilor ce urmează a fi vândute, piaţa aparţinea producătorilor, care îşi desfăceau produsele pe mai multe pieţe. Dar odată cu trecerea timpului lucrurile au evoluat. Au apărut economiile naţionale, iar relaţiile de piaţa au devenit tot mai complexe. Nu mai este vorba acum de o piaţă a producatorilor, ci din contră, de o piaţă a consumatorlui, acesta impunând prin exigenţele sale orientarea producţiei, modalităţile de satisfacere a cererii şi formele de distribuţie a produselor. Producătorul îşi oferă produsele mai multor magazine, iar comercianţii au legaturi cu mai mulţi furnizori. Adâncirea diviziunii muncii şi apariţia de tot mai mulţi concurenţi pe piaţă a accentuat necesitatea unor relaţii comerţ- producător.

Producătorii se bucură de o mulţime de avantaje, pe care consumatorii nu le au. Principalele obiective ale producătorului vizează activitatea de producţie, de depozitare şi transport al produselor. Producatorul are un plan care cuprinde toate aceste obiective: să fie proprietarul unei întreprinderi care să îi aducă venituri nelimitate; să aibă libertate financiară; să realizeze investiţii care să îi asigure prosperitatea activităţii pe termen lung.

Pentru realizarea acestor obiective producătorului îi este vital să cunoască bine piaţa produselor sale şi să se apropie de aceasta cât mai mult. Pentru aceasta ei depun eforturi pentru a se apropia de propriile produse. Astfel se dovedeşte necesitatea realizării unor relaţii intre comercianţi şi producători. Producătorii caută să menţină legături strânse cu comercianţii, aceştia fiind cei care cunosc mai bine, după volumul vânzărilor, potenţialul pieţei pentru diferite produse şi mijloacele de a-l satisface şi pot asigura prin distribuţie expansiunea pieţei, astfel ca producătorii pătrund în reţeaua de distribuţie, organizând o reţea proprie de comercializare sau asociindu-se reţelei de distribuţie a comercianţilor. La rândul lor, comercianţii cu amănuntul se apropie de producţie pentru a câştiga o poziţie mai avantajoasă în relaţiile cu anumiţi producători sau pătrunde chiar în sfera producţiei, preluând fabrici şi adaptând astfel direct producţia la schimbările de pe piaţă.

3. Conţinutul şi formele relaţiilor dintre comerţ şi producători

Dat fiind faptul că relaţiile dintre producători şi comercianţi sunt impuse pe piaţă de factorii de mai sus, acestea au un caracter complex, cuprinzând elemente precum studierea cererii de mărfuri, studierea ofertei ofertanţilor, alegerea furnizorilor, negocierea condiţiilor de cumpărare etc.