Servicii de sănătate

1. Introducere

Sfarsitul secolului al-XX-lea poate fi considerat, cu optimism sau pesimism, ca un sfarsit de secol marcat de o evidenta dezordine care va fi cu greu stopata. Motivul acestei neputinte nu rezida numai in profunzimea si complexitatea crizei mondiale, ci si in incapacitatea aparenta a programelor vechi sau noi de a gira si a ameliora problemele umane. Mai mult ca oricand omul este cauza, dar si solutia rezolvarii multor probleme. Pe plan international exista sansa de a ameliora viata locuitorilor Terrei, acum cand razboiul rece s-a terminat, iar pe viitor exista posibilitatea de a reorienta energiile in vederea gasirii unor solutii pragmatice pentru problemele presante (combaterea saraciei in lume, îmbunatatirea pozitiei femeii in societate).

Sanatatea este indisolubil legata de demnitatea umana. Pentru individ, ea constituie esenta participarii la viata sociala si politica, dar, in aceeasi masura, este esentiala existentei însasi. Puterea publica este singura in masura sa-si asume responsabilitatea garantarii si planificarii de servicii de sanatate adecvate, accesibile tuturor categoriilor sociale si bine repartizate între diferite regiuni.

O conditie prealabila indispensabila oricarui serviciu de sanatate eficace trebuie sa fie crearea unui sistem de securitate sociala care sa protejeze toti cetatenii societatii de consecintele materiale si fizice datorate varstei, bolii, invaliditatii si greselilor de politica din sectorul public.

2. Starea de sanatate a populatiei si probleme ale sistemului sanitar in Romania

Starea de sanatate a populatiei influenteaza dezvoltarea economica a unei tari si este, la randu-i, influentata de catre aceasta. in fapt, starea de sanatate este un element de conditionare a dezvoltarii. De aceea, cetatenii oricarei tari fac presiuni asupra guvernelor pentru ca acestea sa promoveze o politica sanitara in interesul tuturor cetatenilor tarii. Resursele alocate sectorului sanitar, in tarile dezvoltate, ajung la 13-15% din produsul intern brut (P.I.B.), in timp ce in Romania acestui sector îi revin numai 3,5% din P.I.B.

In primul rand in Romania trebuie abordata necesitatea cresterii nivelului de finantare a sistemului de sanatate. Unul dintre obiectivele de dezvoltare sociala durabila ar putea fi, prin urmare, cresterea finantarii serviciilor sanitare si un management mai eficient al resurselor existente, avand in vedere ca dezvoltarea sociala este influentata direct de investirea in capitalul uman. Întrebarea este daca Romania are un sistem eficient de colectare si management al resurselor si daca a constientizat importanta domeniului sanatatii publice ca sector necesar de investire, pentru o dezvoltare durabila pe termen lung.

Precaritatea resurselor financiare alocate sectorului sanitar, in perioada 1990–2005, a continuat trendul investirii deficitare in sistemul de sanatate al ultimelor decenii din Romania. Aceasta a determinat dotarea la un nivel slab a unitatilor sanitare publice cu aparatura medicala moderna si utilitati performante si acordarea unor salarii mici personalului din sistem, comparativ cu statutul autoperceput al acestora. Acest fapt s-a rasfrant direct asupra calitatii serviciilor medicale de care a beneficiat populatia. Perceptia personalului medical asupra conditiilor de munca pe care le ofera sistemul si asupra statutului sau social, cumulata cu insatisfactia fata de salarizarea de nivel redus legitimeaza, in opinia personalului medical,pretinderea unor extra-plati pentru prestarea actului medical. Aceasta limiteaza accesul la servicii al populatiei sarace, care percepe, la randul ei, drept necesara/încetatenita plata suplimentara.

Cheltuielile cu sanatatea publice, ca procent din PIB, au fost doar de 2,8% in 1997 si de 3,8% in 2000 (sursa datelor: C. Vladescu, 2004). Astfel, totalul cheltuielilor pentru sanatate ca procent din PIB si ca venit net plaseaza Romania la coada, între tarile central europene si între tarile cu PIB/per capita similar.Cheltuielile publice cu sanatatea reprezinta mai putin de jumatate, comparativ cu multe tari europene. Deci, prin introducerea asigurarilor sociale resursele au crescut doar cu 1% din PIB. (C. Vladescu, 2004). Pe de alta parte, independenta financiara a fondului de sanatate, care era unul dintre obiectivele principale ale noii legi, este încalcata prin procedurile actuale.

Dincolo de problemele legate de nivelul de finantare redus al sistemului, alte distorsiuni din sistem limiteaza calitatea, echitatea si accesibilitatea serviciilor, cu efect asupra întarzierii rezolvarii problemelor de sanatate ale populatiei. in Romania, in perioada de tranzitie, au aparut segmente de populatie defavorizate social si economic, cu dificultati de accesibilitate la servicii medicale.

Cu toate acestea, Ministerul Dezvoltarii a anuntat, printr-un comunicat remis NewsIn, ca bugetul alocat pentru reabilitarea, modernizarea si echiparea infrastructurii serviciilor de sanatate din cadrul Programului Operational Regional "Imbunatatirea infrastructurii sociale" se ridica la peste 173 milioane euro. Din suma totala, 147,55 milioane de euro vor proveni din Fondul European pentru Dezvoltare Regionala, iar peste 26 milioane de euro vor veni ca si cofinantare nationala din surse publice.

Banii alocati prin Programului Operational Regional nu ajung pentru rezolvarea tuturor problemelor existente la nivelul infrastructurii sanitare din Romania, dar este un bun punct de plecare pentru alte proiecte, a declarat ministrul dezvoltarii, Laszlo Borbely. Alocarea financiara se va face pe regiuni de dezvoltare astfel: pentru nord-vest - 28,33 milioane euro, sud-est - 23 milioane euro, sud - 24,7 milioane euro, sud vest - 24,32 milioane euro, vest - 17,95 milioane euro, nord-vest - 20,99 milioane euro, centru -18,91 milioane euro, Bucuresti-Ilfov - 15,38 milioane euro.

Beneficiarii eligibili sunt unitatile administrativ-teritoriale (autoritati ale administratiei publice locale), asociatii pentru Dezvoltare Intercomunitara constituite conform prevederilor Legii nr. 215/2001, cu modificarile ulterioare si parteneriate între unitati-administrativ teritoriale (autoritati ale administratiei publice locale).

Potrivit unui comunicat de presa despre “Populatia si dezvoltarea Romaniei – prognoze si posibile solutii” publicat de Fondul ONU pentru Populatie , se spune ca sistemul de sanatate romanesc trebuie reformat din doua puncte de vedere: pentru a face fata problemelor complexe pe care le implica fenomenul de îmbatranire a populatiei si pentru a se orienta spre activitati de prevenire care pun accent pe întarirea schimbarii comportamentelor in randul populatiei generale. În prezent, in Romania lipsesc programe sau servicii de sanatate adaptate nevoilor specifice populatiei varstnice. Procesul inevitabil de îmbatranire a populatiei va antrena o crestere foarte mare a consumului de servicii de sanatate si la o crestere a cheltuielilor publice pentru sanatate.