Servicii si Utilitati Publice - Metroul din Paris

Imagine preview
(8/10)

Acest referat descrie Servicii si Utilitati Publice - Metroul din Paris.
Mai jos poate fi vizualizat cuprinsul si un extras din document (aprox. 2 pagini).

Arhiva contine 1 fisier doc de 7 pagini .

Profesor indrumator / Prezentat Profesorului: Smaranda Visan

Iti recomandam sa te uiti bine pe extras, cuprins si pe imaginile oferite iar daca este ceea ce-ti trebuie pentru documentarea ta, il poti descarca. Ai nevoie de doar 4 puncte.

Domeniu: Comert

Cuprins

Introducere 3
Istoria metroului parizian 3
Detalii tehnice 5
Finanţarea investiţiilor 5
Concluzii 7
Bibliografie 7

Extras din document

Introducere

Sistemul de metrou parizian este impresionant. Dintre toate mijloacele de transport puse la dispozitie de primăria Parisului, acesta este, fară îndoială, cel mai eficient. Reţeaua formată din 16 linii si 300 de staţii leagă toate zonele oraşului, oferind posibilitatea unei deplasări facile pe distanţe relativ lungi, iar turiştii, odată ce au înteles cum se citeşte harta metroului şi care sunt alegerile pe care trebuie să le facă, renunţă uşor la alte variante de transport.

Istoria metroului parizian

Cele mai importante nume legate de constructia metroului sunt Fulgence Bienvenue, inginerul care a proiectat reteaua, si Hector Guimard, arhitectul responsabil pentru intrarile Art Nouveau care pot fi admirate si astazi in Paris.

Prima linie (Porte de Vincennes - Porte Maillot) a fost deschisă pentru public la 19 iulie 1900, în scopul de a servi pentru Jocurile Olimpice de vară de la Bois de Vincennes. Punerea în funcţiune de metroului a fost convenită de către stat şi oraşul Paris pentru a remedia problema de transport de suprafată ce era din ce în ce mai insuficient. Ei s-au gândit înainte, în special, la viitorul Targ Mondial care a avut loc în 1900. Proiectul original cuprindea o linie circulară care rula între Étoile-Nation-Etoile şi două linii transversale, unul mergând spre nord-sud (Porte de Clignancourt-Porte d'Orléans), şi cealaltă spre est-vest (Avenue Gambetta - Porte Maillot). Metrroul a fost încredinţat la două societăţi de gestionare : CMP (Compagnie du métro parisien) şi companiei Nord-Sud , fiecare folosind decoraţiuni diferite pentru staţiile lor.

În 1913, reţeaua de metrou a crescut ajungând deja să cuprindă zece linii: 8 au fost proprietatea CMP şi celelalte două au aparţinut companiei Nord-Sud (liniile curente 12 şi 13). De la 55 milioane în 1901, numărul de pasageri a crescut la 467 milioane în 1913. Reţeaua a continuat să crească în timpul primului război mondial. Între cele două războaie, linii de 9, 10 şi 11 au fost deschise şi cele două companii de gestionare au fuzionat într-una singură.

La data de 15 octombrie 1998 o nouă linie a fost deschisă: linia 14, iniţial, mergând de la Madeleine la Biblioteca Naţională, apoi s-a extins la Gare Saint-Lazare. Linia 14 este o linie modernă automată, care reduce considerabil timpul de aşteptare. Acesta este, de asemenea, linia, care serveşte ca un model demonstrativ pentru RATP şi producătorul, Alstom.

Anterior, a avut o altă linie numele de linia numărul 14: aceasta a fost partea de sud a ceea ce este acum linia 13 (la sud de Invalides). La acel moment, linia 13 a avut terminus Saint-Lazare şi Saint-Lazare şi Invalides s-au alăturat în anii 1970. Sa propus ca linia cu numărul ghinionist 13 ar trebui să fie eliminată din reţea, în acelaşi fel în care acesta nu este utilizat în avioane şi la hotel, dar în cazul de faţă, ideea nu a funcţionat. Vagoanele liniei 13 au fost iniţial unice (dar mai târziu, au fost adoptate şi pe liniile 7 şi 8), care au fost proiectate luând în considerare sugestiile pasagerilor, o diferenţă notabilă este fineţea de iluminat în aceste vagoane.

În ciuda faptului linia cu numărul cel mai mare este linia 14, există şaisprezece linii de fapt. Acest lucru a rezultat din divizarea liniilor 3 şi 7 (în 1971 şi 1967, respectiv), care a necesitat crearea de linii scurte 3bis şi 7bis.

Metroul din Paris este în principal condus de RATP (Régie Autonome des Transports Parisiens), care, de asemenea, gestionează autobuzele oraşului şi tramvaiele şi, parţial, gestionează RER (Réseau Express regionale), la Paris.

În prezent, reţeaua de metrou pariziană are 16 linii, 300 de statii şi 384 de opriri – anumite staţii servind mai multe linii. Cu o lungime totală de 214 km, se situează în topul celor mai lungi metrouri din Europa, venind însă în urma celui din Londra (aproximativ 400 km), celui din Moscova (300 km) şi a celui din Madrid (283 km).

Metroul parizian are în jur de 15.000 de angajaţi, 3,500 de garnituri de tren şi, în ceea ce priveste numărul de călători transportaţi, se situează dupa cel din Moscova, cu aproximativ 4.5 milioane de pasageri pe zi si cca. 1.5 miliarde anual.

Fisiere in arhiva (1):

  • Servicii si Utilitati Publice - Metroul din Paris.doc

Alte informatii

Acest referat a fost facut pentru seminarul de Servicii si Utilitati Publice, din cadrul ASE-Facultatea de Comert