Tehnologia Structurării Ofertei de Mărfuri

INTRODUCERE

Magazinul este un vânzător de prim ordin, fie că este organizat cu autoservire, fie în formă clasică, unde progresele înregistrate în prezentarea mărfurilor, la vederea clientului, ca şi aspect agreabil şi modern al acestuia preiau unele atribute din munca vânzătorului. Deci putem spune că magazinul este un sistem constructiv, proiectat pentru a etala, depozita şi vinde mărfuri consumatorilor finali, respectiv clientelei sale.

Un magazin trebuie să prezinte o imagine proprie care să-l individualizeze faţă de concurenţii săi. Imaginea magazinului poate fi definită ca percepţia consumatorilor asupra magazinului şi atributelor sale, puse în valoare de un pachet de caracteristici: amplasarea magazinului, mărimea şi structura asortimentului de marfuri, ambianţa şi organizarea interioara, mijloace promoţionale, amenajarea de ansamblu.

Amenajarea de ansamblu a magazinului depinde de numeroşi factori: volumul şi structura asortimentului de mărfuri; formele de vânzare, în interdependenţa cu tipul şi dimensiunile mobilierului utilizat; frecvenţa cererii de mărfuri a populaţiei; obiceiurile de cumpărare; zona de amplasare a magazinului şi particularităţile sale constructive.

Se apreciaza că reuşita comercială a unui magazin depinde de:

- amplasamentul său;

- alegerea sortimentului de mărfuri şi servicii oferite spre vânzare;

- ambianta şi organizare (amenajarea) interioară.

1. Amplasamentul magazinului

Selecţionarea şi stabilirea locului de amplasare a unui punct de vânzare este una din deciziile cruciale pe care le ia un detailist. Localizarea unui punct de vânzare este o etapă esenţială în perceperea şi acceptarea poziţionării lui pe piaţă, deoarece are şi importante implicaţii financiare generale de costul investiţiei, de angrenarea într-un angajament financiar pe termen lung.

Fundamentarea deciziilor privind proiectarea noilor magazine, precum şi remodelarea celor existente pentru a fi rentabilizate se sprijina pe cunoasterea riguroasa a factorilor care condiţionează volumul şi structura cererii de mărfuri, a populatiei din perimetrul ariei de atracţie a magazinului respectiv.

Factorii de influenţă sunt următorii:

- mediul fizic (de exemplu: suprafaţa cadrului construit, densitatea locuinţelor în zonă, numărul şi amplasarea arterelor principale sau secundare de circulaţie);

- mediul economic şi social (factorii demografici şi economici de influenţă a cererii populaţiei, facorii socio-psihologici de influenţă a comportamentului de consum şi de cumpărare a populaţiei);

- mediul concurenţial (numarul, suprafaţa comercială şi volumul vânzarilor, vecinătăţile dintre magazine, distanţa dintre magazine şi zonele de locuit).

2. Alegerea sortimentului de mărfuri şi servicii oferite spre vânzare

Producţia realizată în vederea satisfacerii nevoilor de consum se confruntă cu cerinţele societăţii, în cadrul pieţei, sub forma ofertei de mărfuri. Aceasta cuprinde toate produsele destinate satisfacerii consumului prin intermediul circulaţiei atât a bunurilor şi serviciilor pentru consumul intermediar cât şi pentru cel final al populaţiei.

În funcţie de mai multe criterii, oferta de mărfuri poate fi clasificată astfel:

1. După destinaţia produselor în procesul de consum, oferta de mărfuri prezintă următoarea structură:

- produse destinate consumului final: ansamblulul obiectelor materiale şi imateriale realizate pentru satisfacerea directă a nevoilor umane;

- bunuri şi servicii destinate consumului intermediar: bunuri şi servicii oferite agenţilor economici în vederea realizarii procesului de producţie;

- produse de echipament: bunuri utilizate în organizarea şi desfăşuruarea unui proces de producţie.

2. După durata de viaţă a diferitelor categorii de produse, avem:

- bunuri nedurabile: cuprind articole de uz curent, substituibile în procesul de utilizare, caracterizare printr-o vânzare în masa (de exemplu: mărfuri alimentare, ziare, detergenţi);

- bunuri durabile: sunt produse de folosinţă îndelungată, nu sunt distruse în timpul consumului, iar după perioade lungi de utilizare rămâne o anumită valoare reziduală (de exemplu: articole de îmbracăminte, automobile, televizoare, aparate electrocasnice).

3. În funcţie de criteriul merceologic, avem:

- produse alimentare: cuprind un ansamblul foarte larg de bunuri destinate, în general, consumului final, sunt distruse în timpul consumului, au un grad mare de perisabilitate, necesită condiţii speciale de depozitare, conservare şi au limite de întrebuinţare;

- prodese nealimentare: satisfac cerinţe foarte variate, produsele caracterizându-se printr-o mobilitate foarte mare, procesul de înnoire este foarte complex, variind în limite foarte largi de la o grupa la alta de produse.

4. În funcţie de locul produselor în consumul populaţiei şi modul de solicitare a acestora de către consumatori, oferta se grupează în:

- bunuri primare de consum, destinate satisfacerii nevoilor fiziologice ale populaţiei: hrană, îmbracăminte, încălţăminte, locuinţă etc.

- bunuri cu necesitate medie, destinate satisfacerii nevoilor de confort, întreţinerii sănătăţii, petrecerea timpului liber etc;

- bunuri de lux, care au mai mult caracter social deoarece posesia sau cumpărarea lor produce o satisfacţie episodică.

5. Clasificarea ofertei de mărfuri în cadrul pieţei bunurilor de utilizare productivă în:

- materii prime: bunuri care vor fi folosite ca parte integrată în structura viitoarelor produse;

- semifabricatele: produsele care vor deveni o parte a produsului finit şi care au suferit un grad mai mare de prelucrare;

- echipament industrial: produse care nu devin parte integrată a produsului finit, dar prin folosirea lor asigură desfăşurarea procesului de producţie;

- furnituri, produse care sunt consumate continuu- carburanţi, materiale pentru curaţenie etc.