Tehnologii Comerciale

Asimilatã îndeosebi industrial, tehnologia (termen provenit din franţuzescul “tehno” şi grecescul “slogos” – studio), cunoaşte multiple modalitãti de definire ce surprind diferitele sale domenii de manifestare, inclusive cel comercial, care se constituie în subiectul lucrãrii de faţã.

Cu valenţe teoretice, practice, precum şi sociale, tehnologia nu reprezintã doar o ştiinţã a tehnicilor umane, ci o condiţie sine qua non a evoluţiei economice şi sociale.

Apãrutã ca urmare a fenomenelor şi proceselor pe care le implicã desfãşurarea activitãţilor de producţie, tehnologia a cunoscut de-a lungul timpului numeroase delimitãri conceptuale. Astfel, pentru definirea sa este necesarã atât apelarea la izvoare linvistice, cât şi referinţe de specialitate ce permit particularizarea tehnologiei în domenii specifice :

• Stiinţã a procedeelor şi a mijloacelor de prelucrare a materialelor. Ansamblul proceselor, procedeelor, operaţiilor etc. utilizate în scopul obţinerii unui anumit produs/DEX98/;

• Ansamblul sau o parte a cunoştinţelor necesare elaborãrii, fabricãrii, funcţionãrii întreţinerii şi, eventual, comercializãrii unuia sau mai multor produse sau elemente ale lor, precum şi orice combinaţie a acestor operaţii (Comisia Naţiunilor Unite pentru Europa);

• Disciplina care studiazã procesele de transformare a materiilor prime în bunuri necesare societãţii (abordare conceptualã genericã);

• Sistem de cunoştinţe ştiinţifice privind procedee, proceduri şi programe de lucru materializate în echipamente şi/sau documentaţii, know-how, utilizate de oameni pentru elaborarea, fabricarea, exploatarea, întreţinerea şi eventual comercializarea unei categorii de produse, respective pentru realizarea unei categorii de activitãţi (abordare sistemicã a tehnologiei) /RIST01/;

Desfãşurarea activitãţilor umane în contextul dinamicii diviziunii sociale a muncii, a manifestãrii fenomenelor de concentrare şi specializare, precum şi repetabilitatea anumitor procese în cadrul vieţii economico-sociale, au generat în timp formarea a douã componente distincte ale tehnologiei: tehnologia generatã şi tehnologia specificã care corespund definirii tehnologiei în sens lãrgit, respective restrâns.

Tehnologia generalã reprezintã ansambul proceselor, metodelor, operaţiilor şi legitãţilor aplicabile oricãrui domeniu de activitate.

Tehnologia specificã conţine totalitatea legitãţilor, proceselor, metodelor şi operaţiilor specifice unui anumit domeniu de activitate în cadrul cãruia are loc realizarea unui produs, prestarea unui serviciu sau satisfacerea unei nevoi.

De exemplu, se include în cadrul tehnologiilor specifice urmãtoarele:

• Tehnologia informaţiei reprezintã ansamblul de materiale, software-uri şi servicii folosite pentru strângerea, prelucrarea şi transmiterea informaţiilor /NÃFT00/ ;

• Tehnologiile comerţului electronic care include formele de tranzacţionare electronicã, transmitere de mesaje electronice, schimbul de date electronice, transferul electronic de date, poştã electronicã, cataloage electronice, baze de date electronice, servicii electronice de ştiri şi informaţii, alte forme de comunicare electronice, acces on-line la servicii prin intermediul Internetului

Indiferent însã de nivelul tehnologiei abordat – general, caracterizat prin omogenitate sau specific, caracterizat prin eterogenitate, efectul tehnologiei se concretizeazã într-un produs.

Reprezentând asemenea, o tehnologie specificã, tehnologia comercialã preia legitãţile, procesele şi alte elemente valabile ale tehnologiei generale, cercetând însã şi legile specifice, metodele şi procedeele specifice activitãţilor comerciale.

Disciplinã ce studiazã ansamblul operaţiilor, metodelor, proceselor, fluxurilor tehnico-economice angrenate în preluarea, transformarea şi transferarea unor obiecte ale muncii aflate sub formã de materii prime, materiale, produse finite, servicii, utilitãţi, cãtre diverşi utilizatori (consumatori intermediari sau finali), tehnologia comercialã a cunoscut de-a lungul timpului diferite modalitãţi de definire.

În sens larg, tehnologia comercialã reprezintã ansamblul proceselor, metodelor (procedeelor) şi al condiţiilor tehnico-organizatorice care concurã la obţinerea produsului comercial, respective la realizarea mãrfurilor cãtre consumatori/FLOR78/.

O formã aparte a tehnologiilor comerciale o reprezintã tehnologiile specifice comerţului electronic. Comerţul electronic reprezintã realizarea pe cale electronicã a activitãţilor comerciale.

Prin conţinutul sãu, tehnologia comercialã are multiple conexiuni cu ştiinţele exacte.

Cele mai importante etape parcurse în comerţ, consecinţe ale progresului tehnico-ştiinţific sunt reflectate prin succesiunea celor şase mari revoluţii parcurse în acest sector de activitate : apariţia marilor magazine, dezvoltarea sucursalismului, apariţia magazinelor populare, introducerea autoservirii, apariţia centrelor comerciale, extinderea comerţului electronic:

1. apariţia marilor magazine care a dat naştere conceptului de atracţie comercialã a punctului de vânzare şi a creat o structurã comercialã caracterizatã prin suprafaţã mare şi ofertã complexã de mãrfuri;

2. dezvoltarea sucursalismului care a permis constituirea unor firme puternice în comerţul cu amãnuntul şi o puternicã extindere a atracţiei comerciale a acestor structuri comerciale.

Principalele caracteristici ale sucursalismului sunt urmãtoarele :

• reprezintã forme de comerţ integrat preluând atât funcţiile comerţului cu ridicata, cât şi ale comerţului cu amãnuntul ;

• aprovizionarea magazinelor se face în mod prioritar de la serviciile centrale ;

• exercitarea activitãţii de cãtre magazine sub emblema sau sigla comunã a diferitelor societãţi afiliate unei centrale ;

• practicarea unor preţuri competitive datoritã cumpãrãrii în cantitãţi mari.

3. apariţia magazinelor populare care au avut un impact rapid asupra consumatorilor ca urmare a preţurilor accesibile şi au pus accent pe comercializarea mãrfurilor cu vitezã de circulaţie acceleratã ;

4. apariţia autoservirii a constituit elementul de bazã al politicii supermagazinelor şi hipermagazinelor facilitând viaţa clienţilor deveniţi consumatori, atraşi de câştigul de timp şi libertatea procurate prin aceastã nouã formã de vânzare ;

5. apariţia centrelor comerciale care a transformat însãşi concepţia de oraş sau mai degrabã de aglomeraţie schimbând polii de atracţie şi reechilibrând într-o oarecare mãsurã periferia în raport cu centrul oraşului ;

6. extinderea comerţului electronic.

Particularizând la nivelul comerţului, este necesarã abordarea sa în calitate de sistem deschis, compus din cele trei procese fundamentale din cadrul circulaţiei mãrfurilor : aprovizionarea, stocarea şi vânzarea.

Componente secvenţiale fundamentale ale tehnologiei generale şi ale celei specifice : procese, operaţii, fluxuri, schemã tehnologicã.

În cadrul oricãrei tehnologii comerciale, se produc acţii şi reacţii fizice, chimice, biologice, fizico-chimice, chimico-biologice, care pot fi grupate corespunzãtor urmãtoarelor criterii/GRIG00/ :