Cazul Cutremurului din 1994

Pe data de 17 ianuarie 1994, la ora 4.31 A.M. s-a produs un cutremur cu magnitudinea de 6,8 grade pe scara Richter. Acest cutremur a durat circa 40 de secunde si a afectat sudul statului California. Consecintele au fost grave: 57 de oameni si-au piedut viata si cateva mii au fost raniti. Spre deosebire de incendiile izbucnite cu cateva luni inainte sau de revoltele din 1992, de data aceasta nu exista nimeni care sa nu fi fost afectat de dezastru.

Orasul Northridge, aflat in San Fernando Valley, a fost cel mai afectat de cutremur. Aproximativ o treime din victimele seismului au murit cand blocul de apartamente Northridge Meadows s-a prabusit in parcarea sa subterana. Northridge Meadows se afla vis-a-vis de campusul de 353 de acri al Universitatii California State (CSUN).

Kaine Thompson era managerul de relatii publice al campusului, iar Bruce Erickson era directorul de PR. Thompson locuia la 30 de mile de campus, in Santa Clarita, iar pentru a ajunge la Universitate trebuia sa parcurga un drum de 45 de minute pe autostrada 14. Din cauza cutremurului, autostrada s-a avariat si, timp de doua zile, nimeni nu a mai putut sa intre sau sa iasa din cartier. Zona ramasese fara electricitate si apa curenta. Serviciul de telefonie functiona numai pentru a primi apeluri. Thomson a folosit radioul din masina pentru a afla care erau pagubele in zona, dar nu stia ce se intamplase la universitate. Din fericire, era Ziua Martin Luther King, o sarbatoare pentru staff-ul universitatii care marca inceputul vacantei de iarna, perioada in care nu se tineau cursuri.

Erickson a reusit sa vorbeasca la telefon cu Thompson. El locuia in apropierea campusului si vazuse dezastrul produs la scurt timp dupa cutremur. Erickson a fost mai tarziu citat, spunand: “ Intr-un cuvant, e rau. Este fara precedent. Niciodata, pana acum, o universitate nu a fost mai avariata de un cutremur”.

In prima zi, pagubele includeau o intreaga parcare distrusa, o cladire de stinte arsa complet din cauza substantelor chimice care se aflau in laboratoare si acoperisul bibliotecii Delmar T. Oviatt cazut. Mai tarziu, s-a descoperit ca, din cele 58 de cladiri ale campusului, fiecare constructie importanta fusese afectata.

Cea mai instabila cladire era South Library, care adapostea sistemul informatic cu baza de date si serverul central. Podeaua constructiei se deplasase in lateral.

Biroul Departamentului de relatii Publice arata ca o remorca tocmai cazuta de pe cric. Intrarea se prabusise si ferestrele erau sparte. Ca in cazul altor cladiri din campus, structura nu era afectata, dar mobila, computerele, cartile, hartiile toate erau distruse sau ravasite.

In ziua cutremurului, media nu era preocupata de campus. San Francisco Daily News, cel mai important ziar din San Fernando Valley, a scris despre campus doar doua paragrafe din totalul stirilor despre pagubele produse de cutremur. Informatiile cu valoare de stire erau cele despre numarul de victime, incendii, autostrazi prabusite, case daramate din cauza seismului.

Activitatea ziarelor din San Fernando Valley era afectata de pagubele produse de miscarea pamantului. Cladirea in care Los Angeles Daily News isi desfasura activitatea era distrusa. Doua ziare au oferit spatiu. Editorii si reporterii au lucrat din sediul Santa Monica Outlook, iar printarea s-a facut la Daily Breeze, in Torrance. Birourile ziarului Vally Edition au fost, de asemenea, afectate, iar staff-ul a coordonat actiunea din birourile aflate in Los Angeles.

In ziua ce a urmat seismului, Daily News, intr-o editie speciala, a amintit de Universitate in pagina 12, in doua paragrafe care incheiau povestea despre pagubele cutremurului. Informatiile erau despre parcarea prabusita, cladirea arsa si ceasul din Sierra Tower care a stat la ora 4.31.

Miercuri, atentia presei s-a indreptat catre universitate. Aceasta era, si inca mai este, una din cele mai mari institutii din San Fernando Valley, numarand, in 1994, aproximativ 27 000 de studenti si 3 000 de angajati.

Erickson a inceput ziua incercand sa afle de la judecatorul de instructie daca sunt sau nu morti in campusul universitar. Pentru ca informatiile ajungeau foarte greu, jurnalistii au trebuit sa isi faca drum printre daramaturile aflate in oras si in curtea universitatii pentru a-l gasi pe Erikson. El incerca sa gaseasca telefoane mobile pentru a comunica cu presa.

Departamentul de Salvare si Cercetare al Districtului a amplasat corturi in care presedintele universitatii, Blenda Wilson, purtatorul de cuvant, si staff-ul ei sa-si desfasoare activitatea.

In cea de-a treia zi dupa cutremur, Thomson a plecat intr-un drum ocolitor de 4 ore catre campus. Pentru ca nu putea face drumul in fiecare zi, ea a stat acasa la membrii staff-ului universitatii.

Pe langa comunicarea cu mass-media, Departamentul de Relati Publice era insarcinat sa comunice cu urmatoarele publicuri (toate segmente ale comunitatii universitatii): angajatii, studentii (intre care si cei cu disabilitati, studentii straini, cei care locuiau in San Fernando Valley, alti care locuiau in alta zona, etc.).