Comunicare Interpersonală II - Analiză de Text

1. Strategii operante la nivelul formei

Comunicarea interpersonala se realizează intre doua sau mai multe persoane, care se afla in pozitii de proximitate (spatiala, de regula) si care interactioneaza sau se influenteaza reciproc In ceea ce priveste forma, o interactiune verbala presupune trei secvente de baza: de initiere, de mentinere si de incheiere. Textul propus spre analiza ne introduce direct in interactiune, lipsind secventa tipica de initiere. Ar putea fi considerata initiere formula de adresare „va rog” prin care irakianul deschide conversatia („Va rog sa vorbiti repede”). Datorita utilizarii persoanei a doua plural putem spune ca avem de-a face, in acest caz, cu o initiere in maniera politicoasa. Aceasta formula este, insa, precedata de adverbul „bine”. Prezenta cuvantului „bine”, cuvant prin care se aproba, se accepta ceva, denota faptul ca exista inainte de acesta cel putin inca o replica ce nu apare in text si care i-ar putea apartine lui Dan Dumitru, interlocutorul irakianului. Adverbul „bine” este dovada concreta a existentei unei istorii conversationale.

Trecerea de la secventa de initiere la cea de baza se face cu rapiditate. Aceasta secventa este mai ampla. Primul element pe care îl putem identifica este identitatea protagonistilor. Primul locutor este pur si simplu „un irakian”, care poate fi considerat drept un purtator de cuvant, un mesager al altor locutori, cu un statut mult mai important decat cel pe care il detine el. Interlocutorul sau are dezvaluita identitatea prin numele „Dan Dumitru”. Desi irakianul este subordonat unei autoritati („Seful meu”), in relatia cu Dan Dumitru se afla pe picior de egalitate. Cei doi se adreseaza unul altuia in acelasi mod, utilizand persoana a doua plural. Frazele scurte, imperative asigura o anumita dinamica textului. Se observa faptul ca se creeaza o tensiune pe care al doilea locutor o exercita asupra celui dintai. Acest lucru sustine tema textului, si anume negocierea vietilor unor ostatici romani. Obiectivele aruncate in jocul comunicational sunt, in ceea ce-l priveste pe Dan Dumitru, mentinerea in viata a ostaticilor („Daca-i adevarat ce spuneti ma vad fortat sa va rog sa n-o faceti”) si in cele din urma eliberarea acestora, in timp ce irakienii au drept obiectiv retragerea trupelor romane („Tebuie numai sa va retrageti trupele”). Tema discutiei e o chestiune de viata si de moarte. Salvarea unor oameni este un subiect care necesita mule clipe de negociere, clipe care fac sa creasca in intensitate sentimentele negociatorului. Repetarea de sase ori a verbului „va rog” dezvaluie disperarea interlocutorului. Conversatia este coerenta, insa datorita repetarii anumitor structuri („Va/va rog”, „ Suntem/suntem ocupati cu ritualul omorarii/omorarii oamenilor vostri”, „Mă vad fortat sa/sa/sa/sa va rog sa n-o faceti”, „Nu este/nu este o cerere grea”), textului ii lipseste in mare parte fluenta.

Secventa de incheiere nu este tipica. Textul ramane deschis, transmitand tocmai ideea ca negocierile continua la rugamintile lui Dan Dumitru („Haideti sa continuam negocierile”). Ultima fraza poate avea rol de concluzie („E important sa continuam negocierile”), avand totododata un efect persuasiv („E important”) asupra irakianului si a grupului pe care acesta il reprezinta.

2. Strategii operante la nivelul participantilor

Acest text reprezinta un schimb verbal de natura diadica, implicand prezenta a doi participanti. Identitatea celor doi este dezvaluita de nume. Locutorului, celui care deschide conversatia, i se cunoaste doar nationalitatea, numele fiind nesemnificativ in acest context, in timp ce interlocutorului sau, ii este dezvaluit numele intreg (Dan Dumitru), dupa care ne putem da seama ca este de nationalitate romana. Acesta ar putea constitui un prim indiciu al faptului ca irakianul ocupa o pozitie inferioara interlocutorului sau, fiind in acelasi timp subordonat unei alte persoane pe care o numeste „seful meu” („ seful meu e ocupat cu ritualul omorarii oamenilor vostri”). Cu toate acestea discutia dintre cei doi se realizeaza in maniera politicoasa, si anume la persoana a doua plural, prezenta in desinenta verbelor (sa vorbiti, ma scuzati, puteti, sa repetati, ce vreti, sa spuneti, haideti).