Comunicare prin Manipulare

Introducere

In fiecare zi, in fiecare moment, fiintele comunica intre ele, adica fac schimb de informatii. Pentru aceasta, oamenii folosesc diferite mijloace, unele dintre ele numite “mijloace de comunicare in masa” sau “mass-media”.

Comunicarea, informarea si mijloacele de comunicare depind unele de altele. Acesti termeni au sensuri diferite in functie de domeniile care au drept scop comunicarea informatiei. Pentru ziarist, informatia este expunerea unor fapte la care a asistat sau pe care le-a putut verifica. Pentru el, o informatie buna trebuie sa fie adevarata, noua, inedita si surprinzatoare. Mijloacele de comunicare sunt diferitele suporturi pe care ziaristii le folosesc ca sa transmita informatia (ziare, radio, televiziune etc.). Pentru inginerul din domeniul telecomunicatiilor, informatia este un semnal transmis unui destinatar prin mijloace tehnice. Inginerul numeste comunicare totalitatea operatiilor de prelucrare, de transmitere si receptionare a mesajului. Pentru cei din domeniul publicitatii, comunicarea are drept scop cucerirea si influentarea consumatorului prin mesaje atragatoare. In functie de clientul care trebuie convins, sunt folosite diferite mijloace de comunicare. Pentru specialistii din stiintele umane, comunicarea este un mijloc folosit de oameni pentru a stabili contacte intre ei, pentru a crea si intretine legaturi intre membrii unui grup. Mass-media extind aceste legaturi la intreaga societate, iar telecomunicatiile sunt un mijloc de coexistenta la distanta.

Astazi, putem transmite si primi informatii imediat, oriunde in lume. Datorita acestei rapiditati, verificarea informatiilor devine din ce in ce mai dificila, atat pentru ziaristi, cat si pentru public. Comunicarea este indispensabila, dar trebuie sa comparam si sa privim cu un ochi critic toate informatiile care ne parvin.

Una dintre cele mai uzuale forme de comunicare este comunicarea prin manipulare folosita tot mai des in zilele noastre. Manipularea este o tactica insidioasa, deci care ascunde viclenie, care face apel la cele mai elementare instincte : dorinta de a reusi,dorinta de a seduce,de a avea dreptate, de a-si impune punctul de vedere.

"Manipularea face parte integranta din legea privind raporturile umane" - sustine Hélène ROUTHIER, psiholog - motivând ca - "Din momentul în care exista o tranzactie între doi indivizi, se presupune ca o oarecare doza de manipulare intra în calcul, toate formele de seductiune, de revendicari necesitând anumite tactici de manipulare. Dar, când manipularea devine grasa (grosolana), mustratoare, amenintatoare, manipulatorul folosind influenta sa morala sau materiala pentru a incita persoana sa comita acte sau gesturi neconfortabile, care depasesc limitele normalului, atunci manipularea ridica probleme ‘’serioase’’.

Manipularea nu este o "arta" care se pierde. Dimpotriva, se practica din ce în ce mai mult de catre majoritatea oamenilor si înca cu mare entuziasm, de catre "MAESTRII MANIPULATORI", care se afla în guverne si în mâna celor care ne dirijeaza soarta. Manipularea este un cuvânt "mare", un termen vast cu conotatii diverse, foarte rar pozitive, ea constituind cu certitudine jocul psihologic în care deseori ne lasam antrenati cu placere, de multe ori inconstienti. Se întâmpla ca persoanele cele mai scrupuloase moral, nu pot pretinde ca se pot abtine si se lasa prinse ‘’in plasa’’.

Cap. I. Conţinutul şi trăsăturile manipulării

1.1 Manipularea -definitie

Manipularea reprezintă acţiunea de a determina un actor social (persoană, grup, colectivitate etc.) să gândească şi să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului, iar nu cu interesele sale, prin utilizarea unor tehnici ca persuasiunea, care distorsionează intenţionat adevărul, lăsând impresia libertăţii de gândire şi decizie. Din punct de vedere politic, manipularea reprezintă o formă de impunere a intereselor unei clase, grup, colectivităţi nu prin mijloace coercitive, la îndemână totuşi puterii, ci prin inducere în eroare. Din acest motiv, recurgerea la această cale în situaţii de divergenţă de interese devine tot mai frecventă în societatea actuală, manipularea fiind un instrument mai eficient şi mai puternic decât utilizarea forţei.

1.2. Clasificarea manipularilor

În funcţie de amplitudinea modificărilor determinate într-un anumit context social, Philip Zimbardo clasifică manipulările după cum urmează:

- manipulări mici - determină modificări minore în situaţia socială dar pot avea şi efecte ample, neprevăzute

- manipulări medii - determină modificări importante ale situaţiei sociale, cu efecte ce pot depăşi dramatic aşteptările, dat fiind că puterea de influenţare a conjuncturilor sociale asupra comportamentului uman e subevaluată

- manipulări mari - influenţează întreaga cultură în care trăieşte individul, sistemul propriu de valori, comportament şi gândire

1.3.Tipologia şi mijloacele generale de manipulare : persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea(prin minciună, zvon etc.)

A. Prin persuasiune înţelegem acţiunea de a convinge într-un mod sau altul pe cineva să facă sau să aleagă un lucru. Persuasiunea nu conţine intenţionalitate negativă (nu ascunde fapte ci le evidenţiază doar pe cele favorabile); ea ţine de forţa argumentării, de puterea de convingere a vorbitorului, de modul în care acesta este capabil să-şi pună într-o lumină cât mai bună ideea susţinută. Datorită structurii sale complexe şi a limbajului specific, care îmbină forţa cuvântului cu atuurile artei actoriceşti (tonul, mimica, expresivitatea mişcării), televiziunea are cel mai persuasiv tip de mesaj dintre toate mijloacele de comunicare în masă.

B. Dezinformarea are un caracter deliberat (în comparaţie cu zvonul) şi presupune, în general, circulaţia unor informaţii false, create deliberat, construite, manipulate strict de un grup de specialişti etc. Poate fi o componentă a propagandei, cum zvonul poate fi o subspecie a dezinformării.

C. Intoxicarea constă în suprasaturarea surselor cu informaţie falsă, în blocarea canalelor de comunicare cu mesaje mincinoase, diversioniste fie pentru a pregăti opinia publică pentru o lovitură de proporţii, fie pentru a discredita un mesaj corect aşteptat. Instrumentele sale de bază sunt zvonurile, bârfele şi comunicatele tendenţioase. Intoxicarea este operaţia de "anesteziere" a publicului în scopul acceptării unei diversiuni majore sau pentru a-l face neîncrezător, ostil în faţa unui adevăr care urmează a fi comunicat.