Comunicarea de Masă

Comunicarea este o caracteristicăfundamentala a existentei . Toate funcţiile manageriale sunt realizate cu ajutorul comunicării, ca un proces de înţelegere între oameni cu ajutorul transferului de informaţie.

Scopul comunicării îl constituie transmiterea şi recepţia de semnificaţii, în vederea obţinerii unor efecte pragmatice. Comunicarea necesită manipularea conştientă a forţelor fizice şi obiectivelor ăn conformitate cu reguli şi convenşii acceptate .

Deşi trebuie să acordam atenţie, în primul rând, scopurilor transmiterii de mesaje, semnificaţiei şi structurii situaţiilor în care are loc comunicarea, ca şi consecinţelor sale, problema modului în care se realizează comunicarea nu este pur şi simplu, una reziduală sau lipsită de importanţă.

Comunicarea de masă este un ansamblu de fenomene socio- culturale strans legate de evoluţiile din domeniul ştiinţei şi tehnologiei, ceea ce implică unele trasaturi specifice , iar în aceste condiţii se poate spune că face posibilă transmiterea unui mesaj către un public variat şi numeros, care îl recepîionează simultan, fiind despărţit din punct de vedere spaţio-temporal de sursă. Comunicarea de masă este o formă de comunicare foarte utilă în management. Ea presupune difuzarea informaţiilor de la un emiţător, prin miljoace specifice , către o masă de receptori.

Colectivitatea sursă, în comunicarea de masă diferă de auditoriu, fiind în mod obijnuit organizată ca grup de muncă, cu o structură de relaţii diferenţiată intern, cu o reţea de comunicare internăorganizată, având o serie de norme şi valori, un spaţiu comun, în care poate avea loc interacţiunea directă.

In cadrul comunicării de masă transmiţătorul şi receptorul nu sunt indivizi, dar ei nu sunt nici colectivităţi de acelasi tip. Diferenţa dintre modurile de comunicare este dată , în acelaşi timp , de mijloacele prin care se face comunicarea, ca şi de numărul receptorilor de mesaje, iar din această perspectivă se apreciează că în cazul comunicării de masă , comunicarea se socializează, devine colectivă.

Emiţătorii de mesaje nu mai sunt indivizi, ci grupuri formate din indivizi, iar mesajele, care nu mai reprezintă numai părerea unui singur individ ci a întregului grup, trec printr-un mijloc de informare ( ziarul, radioul, televiziunea ).

În acelşi timp, destinatarii comunicării formează grupuri largi, colectivităţi umane, fapt care constituie socializarea audienţei ( a receptării ). Se poate spune că “presa de masă reprezintă conversaţia tuturor cu toţi şi a fiecăruia cu celălalt”( Bernard Voyenne ).

Organizaţia transmiţătoare este în situaţia de a-şi cunoaşte foarte precis scopurile , audienţa, drepturile şi obligaţiile în timp ce receptorii, deşi sunt trataţi ca un ansamblu, nu au percepţie de sine colectivă , aşteptări organizate sau vreo concepţie asupra propriilor drepturi .

O trăsătură a comunicării de masă este dată de faptul că reacţia grupului receptor de mesaje faţă de grupul emiţător ( feed-back-ul ) este lentă, chiar aproape de indiferenţă. Când ea se produce, receptorii devin, la rândul lor, purtători ai unor noi mesaje.

1.CONCEPTUL ŞI CARACTERISTICIILE COMUNICĂRII DE MASĂ

De cele mai multe ori, la nivelul cunoaşterii comune, comunicarea de masă ste identificată cu mass-media. El desemnează in principiu procesele de mediere.

Deci mass-media reprezintă mijloace de communicate pentru un mare public, un public de masă, inventate şi utilizate în civilizaţiile moderne şi având drept caracteristică esenţială marea lor forţă, putere, vasta lor rază de acţiune.

Nu există nicio îndoială că trebuie să se inscrie în această categorie radiodifuziunea şi televiziunea. Cinematograful se înscrie în aceeaşi categorie.

Presa, pentru aceleaşi motive, este considerată ca fiind unul dintre principalele mass-media. Cartea, discursurile, benzile, casetele sau videocasetele pot, de asemenea să fie încadrate în categoria mass-media. De asemenea şi afişul publicitar.