Comunicarea Deciziei Politice

Comunicarea tinde sa devina un mit al lumii moderne. Tot ceea ce este rau, este din din cauza “lipsei de comunicare”, a unei “comunicari defectoase” etc. Ca atare, comunicarea devine un panaceu: “comunica mai bine!”,“de ce nu comunicati?” etc. Pentru un observator exterior, care ar asculta doar acest tip de discutie, lumea intreaga s-ar prezenta astfel ca un taram populat, pe de-o parte, cu fiinte stangace, greoaie, dar mai ales oarbe si mute, si pe de alta parte, cu o alta specie de fapturi mici, vioaie si dezimvolte care vorbesc continuu, arata, fac semne, intr-o miscare fara sfarsit. In acest imaginar, fiintele greoaie ar fi cei “carora li se comunica”, iar ceilalti “comunicatorii”.

Tot pe acest taram al comunicarii, locul central catre care se indreapta toate privirile este cel al comunicarii politice. Daca teoria comunicarii este bine inchegata, iar practica in comunicare are nenumarate modele in tarile occidentale, contextul comunicarii politice in Romania ramane inca o sursa de neprevazut. Asupra catorva fenomene de acest tip ne vom opri in continuare.

Comunicarea adecvata a deciziilor politice nu trebuie considerata propaganda sau manipulare. Acestea din urma sunt formule clasice de pervertire a comunicarii politice.La fel de perversa este si comunicarea politica, care nu tine seama de forta uriasa pe care o are cuvantul rostit in fata maselor. Se poate spune astfel ca, in domeniul comunicarii politice, utilizarea abuziva a principiilor inseamna manipulare, iar ignorarea lor inseamna iresponsabilitate. Exista decizii absolut necesare pentru dezvoltarea societatii, care insa sunt receptate negativ din cauza comunicarii necorespunzatoare.

In Romania postdecembrista s-au ratat multe momente “istorice” din cauza unei proaste comunicari politice, care nu a tinut seama de mentalitatile si de orizontul de asteptare al societatii romanesti. Lozincile de tipul “Nu ne vindem tara!” sau “Noi muncim, nu gandim!” au zadarnicit multe decizii politice care ar fi putut schimba fundamental soarta Romaniei. Vina nu o poarta cei care au nascocit astfel de lozinci. Ele au prins la public pentru ca ilusreau perfect anumite trasaturi definitorii ale unei societati care a fost intoxicata decenii intregi de propaganda national-comunista. Vinovati sunt politicienii care, la vremea respectiva, nu au tinut seama de aceste resorturi psiho-sociale, compromitand astfel o serie intreaga de valori si idei care ar fi deschis calea cea mai directa pentru un viitor promitator. Datoria omului politic nu este doar de a lua deciziile cele mai intelepe. In egala masura el are obligatia de a comunica adecvat deciziile astfel incat societatea sa fie pregatita sa le accepte, chiar daca unele dintre ele produc in prima faza efecte mai putin populare.

Adecvarea mesajelor la publicul-tinta

Deciziile politice produc efecte care vizeaza in general categorii foarte largi de populatie. Totusi, multe dintre aceste decizii au caracter mai specific, putand fi clasificate in functie de publicul vizat. De pilda, pot exista decizii privind strict categoria pensionarilor (ex. indexarea pensiilor) sau pe cea a tinerilor casatoriti (ex, alocarea locuintelor sociale). Diferentierile nu se fac insa doar in functie de varsta. Ele pot fi decelate pe criterii socio-profesionale, cum ar fi categoria agricultorilor (ex. subventiile pentru produsele agricole) sau chiar categorii profesionale mult mai restranse (disponibilizarile din anumite intreprinderi de stat). De asemenea, exista decizii care, desi reglementeaza aspecte specifice pentru o categorie relativ restransa, cum ar fi elevii din clasele primare, se rasfrang indirect asupra unor categorii de public mai largi, respectiv parintii elevilor si corpul profesoral. In mod similar, deciziile privind categoria salariatilor vor afecta intr-o anumita masura si categoria angajatilor.